Aproximativ o săptămână s-a discutat în lumea virtuală (pe blogurile profesorilor și pastorilor penticostali, dar și ale altor pastori evanghelici) despre vizita profesorului Volf la ITP București. Controversa a avut ca punct de pornire faptul că Volf ar susține și ar promova ideea că musulmanii și creștinii se închină la același Dumnezeu.
Cei ce au scris articole, cei ce au comentat s-au împărțit în două tabere. Pe de o parte, susținători ai acestei vizite și implicit a beneficiilor ei, iar pe de altă parte, oponenții care consideră că profesorul Volf este un apostat și nu ar trebui să fie invitat și primit la ITP București. Într-un fel cele două tabere au fost reprezentate de profesori de la ITP (pentru vizită) și pastori penticostali și evanghelici (împotriva vizitei).
Am avut și un comunicat al conducerii ITP București prin care instituția se apăra împotriva acuzațiilor aduse.
După zile multe în care doi profesori de la ITP au încercat să-și convingă cititorii că toți cei ce nu gîndesc ca domniile lor de fapt nu gândesc deloc (au spus-o puțin mai elegant, spre exemplu- „aveți expertiză în alt domeniu”), astăzi au ales tăcerea.
După atâta reclamă și dezbatere urmează tăcerea. Ba că unul e prea prins cu studiul, ba că s-a spus deja prea mult.
Un lucru este clar: cei doi profesori au găsit în afara ITP-ului o opoziție puternică. Și asta nu e rău deloc. Poate că este pentru prima dată când au simțit asta din plin.
Mesajul transmis lor: nu puteți face tot ce vreți pentru că există în bisericile penticostale persoane ca nu se aliniază automat la tot ce se trasmite dintr-un anumit loc.
Și încă ceva: pentru penticostali Biblia se dovedește a fi încă cea mai importantă în ceea ce privește învățătura și trăirea. Teologii și teologiile lor sunt secundare. Și asta e foarte bine.
Lasă un comentariu