Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Iulie, 2013

Ducerea mantuirii pana la capăt (3)


4. Rugaciuni
Prin rugaciune oamenii si-au exprimat dorintele înaintea lui Dumnezeu. Exista in om aceasta nevoie de supranatural, nevoia de „ceva de dincolo”.

Biblia ne arată mulți oameni care au practicat aceasta disciplina spirituala. In urma acestei convorbiri cu Dumnezeu ei au primit răspuns si viata lor dar, de multe ori si a unor popoare, a fost schimbată pentru ca oamenii au știut sa se roage. 

Spre exemplificare ne putem aminti de cetatea Ninive prezentată in cartea „Iona”. Poporul care locuia acolo a fost crutat pentru ca, printre altele, ” a strigat cu putere catre Dumnezeu” (Iona 3:8).

Domnul Iisus Cristos este prezentat in Evanghelii rugandu-se mereu, in special dimineața devreme sau noaptea. (Marcu 1:35, Luca 6:12). In același timp El este prezentat invatandu- i pe uceniciii Săi sa se roage si cum sa se roage.

Pe ucenici ii vedem apoi rugandu-se si considerând rugaciunea o prioritate ( F.A. 3:1, 4:24-31, 6:4, 10:9, 12:5 etc.)

La rândul lor ei i-ai învățat pe ceilalți credinciosi sa practice rugaciunea si sa staruiasca in rugaciune (Rom.12:12, 1Tes.5:17).

Așadar, un crestin autentic este o persoana care se roaga lui Dumnezeu si trăiește in permanenta in aceasta dependenta de Creator. El nu-si poate inchipui viata crestina in absenta rugaciunii. Spurgeon spunea: „Cât timp trăiesc creştinii trebuie să se roage, pentru că numai când se roagă trăiesc”.
Potrivit intelegerii pe care o am din Sfanta Scriptura sunt convins ca o persoana care nu se roaga nu poate fi crestin. In viata fiecărui crestin trebuie sa existe rugaciunea individuală (din odaita) si rugaciunea comunitară( împreuna cu biserica locală).

5. Trairea in teama sfanta
Credinciosul este omul care L-a întâlnit pe Dumnezeu si are o relație personală si o partasie vibranta cu El. Din aceasta comuniune rezulta respectul pe care I-l acorda credinciosul.
Nu este vorba de frica de pedeapsa, pedeapsa care ar putea rezulta in urma neacultarii de Dumnezeu (deși e mai bine așa pentru om decât fără nici o frica de pedeapsa lui Dumnezeu). Crestinul autentic trăiește mereu având in gând următoarea întrebare: „Cum as putea sa-L supăr pe Cel ce mi-a făcut cel mai mare bine si cel mai mult bine?”
Crestinul autentic dorește sa placa Domnului si trăiește de așa maniera încât sa nu-si intristeze Salvatorul.
Are cititorul acestor gânduri o astfel de atitudine fata de Dumnezeu? Exista acest respect in viata ta de credincios?

6. Disponibilitate pentru a fi folosit de Stăpân
Apostolii au fost la dispoziția Domnului pentru a fi folosiți in maretul plan al Sau. Ei traiau in ascultare de Cuvantul sfânt pentru ca Dumnezeu sa-i poată folosi in lucrare. Noul Testament ne prezintă modul extraordinar in care Dumnezeu i-a folosit pe apostoli dar nu numai pe ei. Un caz graitor este cel al diaconului Filip. In urma prigonirii el a ajuns la Samaria si, deși nu era un apostol (el a fost ales sa slujeasca la mese- F.A. 6:5) Dumnezeu l-a folosit cu mare putere la Samaria. Din mijlocul acestei treziri Dumnezeul îl trimite in pustiu. El se supune fără sa pună întrebări si Dumnezeu îl folosește din nou pentru mantuirea eunucului etiopian (F.A. 8). Filip a fost folosit cu mare putere pentru ca era disponibil, deși nu era un apostol!
Pentru noi este deschisă aceeași ușa de a fi folosiți. Iată ce scria apostolul Pavel:”Deci, daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna”.(2Tim.2:21)
După momentul mantuirii, al botezului in apa si al botezului cu Duhul Sfânt in calitate de credincios nu trebuie sa te opresti ci trebuie sa fii disponibil ca Dumnezeu sa te poată folosi si apoi, la momentul potrivit, sa te poată rasplati.

7. Slujirea lui Dumnezeu cu bunurile materiale
In Fapte capitolul 2 primii crestinii ne sunt prezentati ca fiind foarte dornici sa Îl slujeasca pe Dumnezeu si cu bunurile lor vremelnice. Ei Îl așteptau pe Domnul Iisus sa se întoarcă in timpul vietii lor. De aceea doreau sa își adune comori in Cer. Despre ei se spune ca:” Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia.” (F.A.2:45). Ei au dat Domnului averile lor. Ei nu au adus doar zeciuielile ci cu mult mai mult.
Potrivit intelegerii pe care o am din Sfantul Cuvânt consider ca nu poți fi un crestin autentic dacă nu Îl slujesti pe Dumnezeu si cu bunurile materiale.
Si pentru cei care spun ca au dat totul Domnului eu ii sfatuiesc sa înceapă cu zeciuiala. Consider ca acesta este standardul minim pentru un credincios nou testamental. Zeciuiala trebuie data Domnului prin biserica locală de care aparține un credincios. Ea nu se confunda cu darnicia pe care o dăm din cei 90% care ne rămân după ce am dus Domnului zeciuiala.
Nimeni nu este scutit (pe motiv de sărăcie) sa nu fie credincios Domnului si cu bunurile vremelnice peste care Dumnezeu ne-a pus administratori un timp. Sigur ca si atunci (F.A. Cap.5- Anania si Safira) ca si acum vor fi unii care pretind ca sunt credinciosi, ca au dat Domnului totul, dar ei nu infaptuiesc nici minimul. Aceasta insa nu trebuie sa ne împiedice pe cei ce cunoaștem adevarul sa fim credinciosi lui Dumnezeu. El ii va rasplati si pe unii si pe ceilalți.

Concluzie
Am început aceasta serie de postari intitulată ” Ducerea mantuirii pana la capăt” (https://ioanjoldes.wordpress.com/2013/07/14/ducerea-mantuirii-pana-la-capat-1/ si https://ioanjoldes.wordpress.com/2013/07/21/ducerea-mantuirii-pana-la-capat-2/)
din dorința de a ajuta pe credinciosi sa înțeleagă ca viata crestina nu se rezuma doar la trei lucruri: pocainta, botez in apa si botez cu Duhul Sfânt.
Am spus ca o persoana poate parcurge toate aceste experiente într-un mod autentic si, cu toate acestea, sa nu aibă parte de mostenire in Imparatia lui Dumnezeu. Nu din cauza ca nu a experimentat in mod real toate acestea, ci pentru ca a crezut in mod greșit ca totul se rezuma la atât.
Din Scripturi am dorit sa arat ca mantuirea trebuie dusă pana la capăt. Apostolii ne-au arătat cum putem face aceasta si ce trebuie sa urmeze după aceste trei etape ale inceputului vietii crestine. Ei ne-au învățat ca pentru a ne duce mantuirea pana la capăt trebuie sa continuam sa practicam anumite lucruri si anume: staruinta in invatatura apostolilor, legătura frateasca, Cina Domnului, rugaciuni, respect sfânt, disponibilitate pentru a fi folosiți de Dumnezeu si slujirea lui Dumnezeu cu bunurile vremelnice.
Cine nu continua sa practice aceste lucruri cât timp este in viata, chiar dacă a avut parte de o pocainta reala, de un botez in apa biblic si de o experiența autentica a botezului cu Duhul Sfânt, nu își va putea duce mantuirea pana la capăt ci se va pierde pe drum așa cum au făcut mulți alții.
Îmi doresc pentru mine, pentru casa mea, pentru cei pe care ii slujesc, pentru cititorii mei si pentru toți credinciosii sa ne ducem mantuirea pana la capăt „cu frica si cutremur” (Fil.2:12) pentru a putea mostenii lucrurile care ne-au fost promise de Domnul si Mantuitorul nostru.
Așa sa ne ajute Dumnezeu!

Ducerea mantuirii pana la capăt (2)


2. Partasia frateasca
Acest concept cred ca are de-a face si cu participarea la slujbele duhovnicesti organizate in locul de întâlnire al bisericii locale.

Potrivit invataturii biblice, Iisus a vorbit despre Biserica Lui ca despre o ” turma” (Ioan 21:15-17). Prin urmare, viața de credință nu poate fi traita separat de ceilalți credinciosi. 
In Efeseni apostolul Pavel scrie despre Biserica prezentand-o ca fiind un ” trup „: „Din El tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste”. (Ef.4:16)
Exista așadar o creștere si fiecare este indispensabil in trup. In momentul in care un madular este in afara trupului el este mort.
In cartea Faptele apostolilor credinciosii sunt prezentati ca fiind mereu împreuna (Fp. 2:1; 4:23-31). Ei erau un trup, erau o turma si traiau ca atare; erau in legătura frateasca.
Pentru mine ca si slujitor, cand vad ca un credincios absenteaza de la partasiile bisericii, este un semnal sigur ca acel credincios este in pericol spiritual.
Iubite cititor, vreau sa înțelegi ca nu poți fi credincios Domnului Iisus Cristos izolandu-te de Trupul Sau; nu îți poți duce mantuirea pana la capăt de unul singur. La  Evrei este scris: „Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune” (Evr.10:24).
Dacă te-ai izolat de biserica locală nu pot decât sa te sfatuiesc sa cauti legătura cu frații, sa cauti viața împreuna cu Trupul lui Cristos si in Trupul lui Cristos; afară din acesta protecție ești o prada ușoară pentru Cel Rău. „Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita.” (1Pt.5:8)
3. Frangerea painii
Primii crestini sunt prezentati ca participad mereu la „frangerea painii”. 
Pentru mine, aceasta este o referire clară la „Cina Domnului”. Am auzit si poate au auzit si cititorii de interpretarea cum ca aceasta sintagma s-ar referii la un obicei al primilor credinciosi de a frange pâinea

. Cred ca este destul de simplu de a înțelege aceasta sintagma ca fiind o referire la „Cina Domnului” dacă tinem cont de faptul ca primii credinciosi încă participau la slujbele organizate in Templul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 3). Aici se puteau ruga, ii vedem si predicand, dar cu siguranță nu puteau celebra „Cina Domnului” aici, pentru ca ea era in amintirea lui Mesia, Iisus din Nazaret, iar cei ce conduceau viata religioasă din Templu nu credeau ca Acesta era Mesia. In consecință, celebrarea lui Iisus Mantuitorul trebuia sărbătorită in casele credinciosilor. Așadar, „frangerea painii” este „Cina Domnului”.
Se relatează despre primii credinciosi ca: „În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea”.(Fapt 20.7). Potrivit înregistrării lui Luca, in fiecare duminică crestinii de la început Îl sărbătoreau pe Salvatorul lor.
Ca si slujitor am o mare durere si intristare in inima mea cand unii dintre credinciosii pe care ii slujesc nu participa la acest moment solemn, chiar dacă noi îl avem doar odată pe luna. Nu pot sa nu întreb dacă acești credinciosi, care nu sunt pregătiți odată pe luna sa stea la sărbătoarea in amintirea lui Iisus, sunt pregătiți sa-L întâmpine la revenirea Sa. Pot sa afirm cu certitudine ca cine nu poate sta la Masa Domnului aici pe Pământ, nu poate sta cu El in Imparatia Lui.
De aceea va îndemn iubiti credinciosi oridecate ori este sărbătoarea Noului Legamant fiti gata sa mancati Trupul Domnului si sa beti Sângele Lui pentru a avea viata spirituala si pentru a fi pregătiți pentru a mosteni Imparatia Sa. „Iisus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva.
Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine. Astfel este Painea care S-a coborat din cer, nu ca mana pe care au mancat-o parintii vostri, si totusi au murit: cine mananca Painea aceasta va trai in veac.” (Ioan 6:53-58)

Brie, Pustan și inchinarea la icoane


Pe cei doi predicatori si profesori la scoli biblice penticostale (unul la Institutul Teologic Penticostal București si unul la Facultatea Betania Arad) i-am cunoscut personal pe când eram student la ITP. Ei erau in anul al 4-lea iar eu in primul an.
Am continuat sa urmăresc evoluția lor in cadrul organizației din care fac parte.
Deși au făcut parte din aceeași promotie a ITP-ului (1996), deși amândoi sunt pastori penticostali, deși amândoi sunt profesori in cadrul scolilor biblice penticostale, deși citesc aceeași Biblie, deși sunt binecunoscuti si ascultati cu plăcere, deși au fiecare simpatizantii si sustinatorii lor, desi au acelasi prenume, provin, din cate cunosc, din acelasi judet, într-o privința (cel puțin) se deosebesc fundamental: unul considera inchinarea la icoane a fi inchinare la idoli iar celălalt le aduce inchinare.
Este vorba de pastorul de la Sibiu, Ioan Brie si de pastorul de la Beius, Ioan Pustan.
In continuare voi posta doua înregistrări in care se poate observa aceasta diferența.
http://www.emanuelchurch.com/service-archive.html
Predica din 24 Martie 2013 dimineața.
Toată predica fratelui Brie e extraordinară si merita ascultata, insa ceea ce spune la momentul de 2 ore si 20 minute este in legatura cu postarea mea.
http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2011/11/27/predica-lui-vladimir-pustan-rostita-in-biserica-greco-catolica-sfanta-maria-regina-pacii-si-a-unitatii-din-timisoara-video/#comments
Minutul 34 este relevant pentru subiectul acestei postari; celebrul predicator are si predici mai bune :).

Ducerea mantuirii pana la capăt (1)


In mintea multor credinciosi exista anumite ținte pe care si le propun din punct de vedere spiritual. După ce au atins aceste ținte, considera a fi in siguranță in ceea ce privește relația cu Dumnezeu si destinul etern.
Spre exemplu, pentru mulți momentul pocaintei urmat de botezul in apa si botezul cu Duhul Sfânt sunt tot ceea ce își doresc ca si credinciosi.
Intrebarea este următoarea: mai exista si altceva după aceste experiente cu Dumnezeu? Oare viața crestina se rezuma doar la aceste trei experiente biblice? Se poate oare cădea din credință? Se poate pierde mantuirea? Oare cineva care a căzut de la credință deși a crezut ca s-a pocait, a făcut botezul in apa si a experimentat botezul cu Duhul Sfânt a avut parte de aceste experiente într-un mod autentic sau doar i s-a părut.
Uneori am predicat ca cine a căzut si a pretins ca a avut aceste experiente nu le-ar fi avut cu adevărat. Privind insa mai cu atenție in Cuvantul sfânt am ajuns la concluzia ca un om poate experimenta in mod autentic toate acestea si, dacă nu continua sa își ducă mantuirea pana la capăt potrivit cu ceea ce este scris, nu va mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
In ceea ce mă privește, consider ca aceste experiente sunt doar începutul umblarii cu Dumnezeu si ele trebuie sa fie urmate de o traire zilnică cu Salvatorul nostru.
Dacă am muri imediat după momentul pocaintei sunt convins ca am ajunge direct in prezenta Mantuitorului la fel ca si talharul de pe cruce. Cei mai mulți insa vom continua viața pe Pământ după acest moment. Si din Cuvantul lui Dumnezeu si din experiența proprie știm ca umblarea cu Domnul presupune o lupta din partea noastră, un efort de a rămâne credinciosi pana la capăt. Filipeni 2:12 „Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea”.
Ce implica aceasta durere a mantuirii pana la capăt? Cu siguranță insemneaza sa rămânem credinciosi pana la sfârșitul vietii.
Ziua Cinzecimii a fost o zi deosebita pentru primii urmasi ai Domnului Iisus. Puterea cereasca s-a manifestat puternic peste primii credinciosi si iudeii prezenți la Ierusalim au fost patrunsi de Cuvantul predicat de apostolul Petru in puterea Duhului Sfânt. „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” (Fapte 2:37)
La aceasta întrebare ei au primit un răspuns autorizat. Un om care a umblat cu Domnul Iisus, un om plin de Duhul Sfânt le-a oferit un răspuns care a fost valabil pentru primii ascultatori dar care este la fel de valabil si normativ pentru cei de astăzi care se afla in aceeași situație disperata.
Acest răspuns cuprinde 10 elemente esentiale in ceea ce privește mantuirea (pana sa ajung sa înțeleg acest cuvânt predicam doar despre 7 dintre ele). Acestea se pot împărți in doua grupe: primele 3 (pocainta, botezul in apa si botezul cu Duhul Sfânt) sunt legate de începutul vietii crestine, iar celelalte 7 (invatatura apostolilor, legatura frateasca, frangerea painii, rugaciuni, trairea in frica, disponibilitate pentru a fi folosit de Domnul si darnicie) sunt legate de ducerea mantuirii pana la capăt.
Doresc in continuare sa prezint pe scurt pe cele din a doua grupa.
1. Invatatura apostolilor.
In timpul de început al Bisericii Crestine apostolii au avut un rol deosebit de important. Dumnezeu i-a folosit pentru ca ei sa ne transmită Cuvantul Sau. Rolul lor a fost unic in aceasta privința: Efeseni 2:20 „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”.
Chiar dacă unii se pretind si astăzi apostoli, ei nu se pot compara in importanta cu cei de la început.
Pe apostoli ii găsim mergând la Samaria pentru a verifica autenticitatea credintei samaritenilor.
Pe apostolul Pavel îl găsim predicand Evanghelia pana la o ora târzie si curios, nimeni nu s-a plictisit si nu i-a cerut sa se oprească. Apostolii erau indispensabili Bisericii Crestine.
Ei insa au înțeles ca vor pleca la Domnul lor si ne-au lăsat in scrierile lor aceasta invatatura pe care au primit-o de la Domnul si pe care au predicat-o contemporanilor. In sensul acesta apostolul Pavel scria: Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. (Galateni 1:11, 12)
Astăzi vedem pe unii credinciosi gata sa plătească un preț mare pentru a merge in diferite locuri din tara si nu numai pentru ca Domnul sa le vorbească. Poate ca in multe dintre aceste cazuri invatatura apostolilor sta undeva așezata pe un raft, poate prafuita si necercetata de multă vreme. Cu noi si in casele noastre sunt apostolii si invatatura lor, iar mulți dintre noi ignoram aceste resurse supranaturale si sigure. Am o îndoială in ceea ce privește faptul ca vor primi un cuvant de la Domnul ce ce ignoră ceea ce El ne-a daruit prin Biblie.
Iubiti credinciosi, va chem la a starui in invatatura apostolilor. Cititi in fiecare zi Cuvantul lui Dumnezeu! Viața voastra spirituala depinde de staruinta in Cuvânt. Fără Cuvânt va urma pieirea. „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea 4:6)
Nu îți poți duce mantuirea pana la capăt dacă nu te vei hrani din Cuvantul etern al lui Dumnezeu.

Rezultate finale ale RECENSĂMÂNTULUI din 2011: 1,9% din populația României sunt penticostali


De astăzi, 30 iunie 2013, am redevenit „membru simplu” (comunicat referitor la autosuspendarea mea din slujirea pastorală)


Un om care merită apreciat pentru curajul de a face ceea ce a predicat altora! Tot respectul meu!

Marius Cruceru

Probabil că unii dintre voi v-ați întrebat ce este cu mine de cîteva luni încoace. N-am mai scris, n-am mai răspuns la comentarii, m-am retras din anumite activități, am refuzat anumite bătălii (unele chiar utile sau necesare), am intrat în tăcere. Același lucru s-au întrebat colegii mei, partenerii profesionali. În ultimul timp nu am mai dat randamentul așteptat.

Prietenii și chiar unii dintre dușmani au aflat. O frămîntare intensă, care a început în urmă cu doi ani și jumătate, a ajuns la coacere în aceste zile. Este legată de slujirea mea pastorală. N-a fost lipsă de timp sau neglijență față de voi, dragi prieteni. Tăcerea mea a reprezentat și un fel de post de gură ca să aud vocea Domnului într-o problemă care implică o comunitate atît de dragă mie, o slujire la care țin atît de mult, o lucrare în care am investit aproape 18 ani, dar și cele…

Vezi articol original 2.428 de cuvinte mai mult

Nor de etichete

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: