Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Decembrie, 2011

Chemarea la perseverenţă


Suntem aproape de sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012. Prin mila lui Dumnezeu am mai primit un an pe care l-am parcurs. Dumnezeu ne-a vegheat şi suntem lângă El. Doresc la sfârşitul acestui an să împărtăşesc cu cititorii mei câteva gânduri inspirate din cele scrise de apostolul Pavel în 2 Cor. 4:16-18. Iată ce scria apostolul Pavel:  De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. Există câteva învăţături pe care le putem desprinde din acest pasaj şi care ne pot fi de folos pentru înaintarea noastră spirituală în noul an.

Mai întâi, acest pasaj ne învaţă că viaţa noastră trece, că îmbătrânim: omul nostru de afară se trece (2Cor.4:16). Am urmărit zilele acestea pe fratele Daniel Cocar într-o predică în care împărtăşea ceva din discuţia avută cu un frate. Fratele îi spunea: Frate Daniel, tot mai bine era pe timpul lui Ceauşescu. Firesc, întrebarea fratelui Daniel a fost: De ce? Iar interlocutorul său i-a răspuns: Pentru că eram mai tineri. Această discuţie ne aminteşte încă odată că suntem pe aici în trecere. Nu suntem aici statornici, aşa cum spun versurile unei cântări cunoscute.

Ce ne spune această trecere? Ne spune că ne apropiem cu fiecare zi de veşnicie, de întâlnirea cu Dumnezeu. La ce ne obligă apropierea de veşnicie? Ea ne obligă la pregătire. Întâlnirea cu Dumnezeu este cel mai mare examen şi trebuie să fim pregătiţi pentru acel moment. Cum ne putem pregăti? O putem face preocupându-ne ca omul nostru interior să aibă parte de înnoire permanetă: omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. (2Cor.4:16f) Fiinţa noastră lăuntrică care la moarte nu este aşezată în mormânt, ea care nu îmbătrâneşte; ori se înnoieşte (se înfrumuseţează) ori se învecheşte (se urâţeşte).

Conştientizezi apropierea de veşnicie, de Dumnezeu? Eşti conştient că trebuie să întâlneşti pe Dumnezeul sfânt? Vreau să ne amintim împreună de ceea ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu: Nimic întinat nu va intra în ea –cetatea sfântă-, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului (Apoc.21:27). Ce faci pentru înfrumuseţarea omului interior, pentru împodobirea lui? Ce virtuţi ai dobândit în 2011? Cât din roada Duhului Sfânt este în viaţa ta? Nu-ţi mai pierde timpul argumentând cum ar trebui să fie un om bun. Fii unul!- spunea cineva.

 Apoi, înţelegem din acest cuvânt că modul lui Dumnezeu de a lucra în noi şi cu noi s-ar putea să ne surprindă.

În anul care este pe sfârşite am avut parte de bucurii, succese, satisfacţii, dar şi de întristări, eşecuri, insatisfacţii, falimente etc. Noi ne-am am dori să avem parte numai de primele menţionate, însă Dumnezeu le permite şi pe cele din urmă.

Cum sunt ele? Potrivit cântarului divin ele sunt uşoare – potrivite pentru fiecare-2Cor.4:17a; 1Cor.10:13 – Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. ) şi de o clipă  (2Cor.4:17a) în comparaţie cu eternitatea.

De ce le permite Dumnezeu? Ce rol au ele? Rolul lor este să ne ajute. Pare cel puţin ciudat, dacă nu chiar absurd. Cum să lucreze acestea pentru mine? Nu de puţine ori noi gândim: Eu le percep ca fiind împotriva mea. Nu le privesc ca pe nişte aliaţi ci ca pe nişte duşmani. Totuşi Pavel scrie: …lucrează pentru noi… (2Cor.4:17b). Cum lucrează ele pentru noi? Biblia ne spune că tot mai mult (2Cor.4:17b); există o progresie; azi mai mult ca ieri; cea pe care o experimentezi acum mai mult ca cea precedentă.

Cristos şi sfinţii înainte-mergători nouă sunt mărturii că aşa este. Ele au lucrat pentru ei şi lucrează şi pentru noi. Pavel învăţa biserica că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (Fp.14:22). Ce lucreză pentru noi? Strălucire în lume? Nu, ci ceva mult mai măreţ: o greutate veşnică de slavă! (2Cor.4:17b) Gloria lumii trece, însă gloria pe care o dă Dumnezeu este eternă. Apostolul Petru scria şi el Bisericii exprimând aceeaşi idee: În ea –mântuirea lui Dumnezeu voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Iisus Cristos (1Pt.1:6,7)

Cum ai privit la necazuri, eşecuri, întristări în acest an? Crezi că ele au fost cântărite de mâna lui Dumnezeu şi au fost potrivite pentru tine? Eşti mulţumitor? Ai grijă la cârtire. Ea te urâţeşte. Mulţumirea te înfrumuseţează şi te înnobilează. Le-ai privit ca uşoare şi de scurtă durată? Aşa sunt! Dumnezeu spune asta! Mintea îţi va rămâne sănătoasă dacă vei adopta perspectiva lui Dumnezeu asupra vieţii. Inima îţi va rămâne tare. Bolile timpurilor noastre sunt depresia şi infarctul. Acceptă perspectiva lui Dumnezeu şi vei fi scutit de ele. Crezi că ele lucreză pentru tine? Dumnezeu vrea să te înnoiască; în Cer vor ajunge doar oamenii noi. Dumnezeu vrea să te înfrumuseţeze, să fi ca El. Crezi că ele lucrează tot mai mult pentru tine? Cu fiecare întristare, în fiecare zi mai mult?

În cele din urmă acest pasaj ne învaţă că perspectiva pe care trebuie să o avem trebuie să fie cea biblică (divină, revelată).

Pentru a persevera în relaţia cu Domnul şi pentru a fi înnoit spiritual este important să renunţi la perspectiva rezultată în urma observării prin simţuri: Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd (2Cor.4:18a). Ceea ce vezi şi ceea ce auzi te pot îngrozi, pot aduce în mintea ta deznădejde şi necredinţă. Domnul Iisus a refuzat ceea ce vedea cu ochii: Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” (Mt.4:8-10) Moise a făcut la fel: Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. (Evrei 11:24-26).

Avem nevoie să adoptăm perpectiva oferită de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Duhul Sfânt. Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. (Ps.34:5). Priveşte spre Domnul, spre Împărăţia Sa, spre eternitate. Raportează-te (trăieşte) la viaţa aceasta din perspectiva lui Dumnezeu, a Împărăţiei, a eternităţii.

În acest an, la aceste sărbători de ce va fi atrasă privirea ta? Ce dorinţe ai în inima ta? În ce domeniu ţi-ai exprimat (poate doar în visele tale) dorinţele: cel material (case, bani, vacanţe, slujbă) sau cel spiritual (Domnul, Împărăţia, eternitatea)? Ce pot spune despre tine cei care te cunosc? Te văd ei preocupat de Dumnezeu şi de omul tău interior sau altceva văd ei că este pe primul loc în viaţa ta?

Dumnezeu vrea să perseverezi pe calea credinţei! Cum?

– pregătindu-te pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Priveşte la tine: ce-i vechi şi ce-i nou? Ce trebuie să lepezi şi ce trebuie să dobândeşti?

-înţelegând şi acceptând modul lui Dumnezeu de a lucra: Dumnezeu te modelează şi îţi pregăteşte glorie (Rom.8:28); nu cârti ci mulţumeşte pentru toate lucrurile.

– adoptând perspectiva revelată (divină, biblică) asupra vieţii de aici şi a celei viitoare; în timp ce îţi trăieşti viaţa de aici pune în centrul ei pe Dumnezeu, Împărăţia, eternitatea, rugăciunea, Cuvântul, partăşia cu biserica, lupta cea bună a credinţei.

Te sfătuiesc ca indiferent de întristările, necazurile şi greutăţile prin care treci sau vei trece să continui să te înnoieşti în omul interior pentru a nu cădea de oboseală. Fii perseverent și continuă umblarea cu Dumnezeu în noul an!

Anunțuri

Închinarea la icoane – o închinare falsă (4)


Este ultima postare în care prezint cele scrise de fratele Cristian Florea, fost preot ortodox. La final sunt şi concluziile acestui demers. 

Fie ca Dumnezeu să lumineze pe cât mai mulţi despre pericolul închinării la altceva (Maria, icoane, cadavre, cruci, sfinţi etc). Omul trebuie aducă închinare nu creaturii ci doar Creatorului, singurului Dumnezeu adevărat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Închinarea la icoane – o închinare falsă (3)


Conferinţă la CPRA


În 3 decembrie 2011 la Comunitatea Penticostală Regională de Arad  (Biserica Gloria – pastor Moise Ardelean) a avut loc conferinţa cu tema Misiunea internaţională- responsabilitatea Bisericii. Tema a fost prezentată de fratele pastor Ioan Moldovan.

Au participat peste 400 de fraţi din bisericile penticostale aparţinătoare CPRA.

 Cei care au luat cuvântul au apreciat tema din acest an. În concluziile prezentării fratele pastor Moldovan a precizat:

1. Biserica trebuie să admită că lucrarea de misiune este parte esenţială din misiunea sa;

2. Biserica poartă responsabilitatea acordării sprijinului sub toate aspectele pentru lucrarea de misune;

3. Biserica are datoria să ofere candidaţi pentru lucrarea de misiune;

4. Implicarea în lucrarea de misiune reflectă înţelegerea despre lucrarea de misiune.

Ceea ce a fost diferit faţă de celelalte conferinţe la care am participat la CPRA a fost prezenţa unui misonar, care ne-a vorbit despre lucarea pe care o face.

Acest gen de acţiuni motiveză mai mult pe cei prezenţi să se implice în susţinerea misiunii.

Fratele pastor Moise Ardelean a îndemnat adunarea prezentă la rugăciune pentru misiune şi misionari dar şi la a dărui pentru această lucrare. Cu această ocazie au fost dăruiţi pentru APME 7926lei, 5 lire şi 5 euro. Slavă Domnului!

În ce mă priveşte am plecat de la acestă conferinţă mai hotărât de a mă implica împreună cu cei pe care îi slujesc în susţinea lucrării de misiune prin rugăciune şi susţinere financiară.

Închinarea la icoane – o închinare falsă (2)


 

Folosirea icoanelor pentru închinare este greşită. Să îl urmărim în continuare pe fratele Cristian Florea.

 

Închinarea la icoane – o închinare falsă (1)


Reacţiile din lumea evanghelică în legătură cu gestul pastorului Pustan (închinarea la icoane) sunt împărţite (din păcate). Unii oameni care predică şi învaţă pe alţii că există doar un singur Dumnezeu adevărat (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) susţin şi apără gestul greşit şi păcătos al celebrului pastor. Unii oameni care spun că nu sunt pentru închinarea la icoane, că nu văd necesar să se apeleze la crucifix, tămâie şi alte lucruri în închinare se solidarirează cu celebrul pastor care încurajează (prin acţiunile şi gesturile lui) pe cei ce practică acestă închinare greşită. Este o contradicţie vizibilă cu ochiul liber şi pe care totuşi doar puţini reuşesc să o vadă.

Pentru a argumenta poziţia mea dar şi a altor fraţi care s-au exprimat împotriva acţiunilor şi gesturilor pastorului Pustan voi prezenta în câteva posturi poziţia exprimată de un fost preot ortodox (care a fost învăţat cât de importante sunt icoanele, care a practicat închinarea la ele, care a învăţat pe alţii să li se închine- Cristian Florea) care a înţeles cât de greşită este închinarea la icoane şi a scris pe acest subiect în Scriptură sau Tradiţie despre Cultul Icoanelor. Aceste postări au scopul de a aduce mai multă lumină asupra acestui subiect, de a păzii pe credincioşii sinceri de oamenii rătăciţi de la adevăr şi de învăţăturile lor greşite; totul cu scopul de a ne feri de o închinare falsă şi de a rămâne pe calea îngustă care duce la viaţă.

Precizez că aceste învăţături fratele Cristian le-a scris în 2009 şi nu a făcut-o pentru a ataca pe celebrul pastor ci pentru a demasca falsul.

Doamne, dă-ne lumină să vedem clar!

Încercarea de a minimaliza răul


Discuţiile în jurul pastorului Pustan şi a noii- nouă pentru noi evanghelicii- închinări propuse de el  (prin gestul lui) sunt departe de a se fi încheiat. De ce? Deoarece închinarea în Biblie şi practicată de Biserica Creştină este de o deosebită importanţă. Mântuirea oamenilor este legată de raportarea lor corectă la Creator iar, prin închinare, ne putem apropia de Domnul Cerului şi al Pământului. Despre singurul Domn spune apostolul Pavel astfel: …nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.(Faptele Apostolilor 17:29)

Dumnezeu s-a descoperit pe Sine în Sfânta Scriptură şi tot în acestă Sfântă Carte ne-a prezentat şi modul în care trebuie să ne închinăm. Ne-a arătat Cui să ne închinăm şi a reglementat strict cum să ne închinăm.

Cui să ne închinăm? Dumnezeu ne spune clar încă de la început: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. (Exodul 20:3). Închinarea este doar pentru Dumnezeu!

Cum să ne închinăm?  Dumnezeu nu ne-a lasăt în întuneric (să ne lumineze Pustan, visătorul sau criticul), nu vrea să ajungem în confuzie (cum ar vrea unul – Satan-  şi unii – ajutoarele lui- ci ne descoperă (adică noi nu trebuie să încercăm să inventăm modalităţi de închinare ci trebuie să ne conformăm celor deja decoperite de singurul Dumnezeu adevărat- Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt): Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4-6). Închinarea nu trebuie să fie făcută în faţa imaginilor sau statuilor sau obiectelor sau cadavrelor (sau cu ajutorul lor) oricât de frumoase sau de urăte ar fi acestea! Sau chiar dacă le sfinţeşte pastorul sau le apără visătorul şi criticul!

Domnul Iisus Cristos ne învaţă exact Cui trebuie adusă închinarea noastră şi cum trebuie să ne închinăm: Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”  „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:20-24).

Ce bine este că avem Sfânta Scriptură în limba noastră şi în mâinile noastre! Altfel am fi ajuns ca cei din Evul Întunecat să fim duşi în rătăcire de pastorul Pustan şi susţinătorii lui.

Această este temelia pusă de singurul Dumnezeu adevărat! De aici trebuie să înceapă orice discuţie despre adevărata închinare. Orice abatere, oricât de mică, de la aceste reguli clare date de singurul Dumnezeu adevărat este înspirată de Satan şi are ca scop amăgirea şi târârea oamenilor într-o închinare falsă, închinare adusă prin imagini, statui, cadavre, obiecte direct lui Satan, duşmanul singurului Dumnezeu adevărat, duşman care este dornic să ia locul lui Dumnezeu. În privinţa aceast iată ce scrie Cuvîntul lui Dumnezeu: Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14); Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”  „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” (Matei 4:8-10); Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei în împărtăşire cu altarul? Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?(1Corinteni 10:18-22)

Prin urmare, închinarea adusă de pastorul Pustan, care este susţinut de unii (pastori, profesori-încă aparţinători ai CCPR) care pretind, în prima fază, că acesta doar şi-a făcut semnul crucii şi apoi când le este pus filmul în faţă încep să vadă că s-a şi îndoit în faţa icoanelor, este o închinare falsă!

Adevăraţii închinători (în duh şi adevăr) vor respinge acest fel de închinare şi i se vor opune cu toată puterea pe care singurul Dumnezeu adevărat ne-o va da în aceste vremuri grele. Despre aceste vremuri grele ne învaţă apostolul Pavel. El descrie exact pe aceşti oameni care au doar o formă de evlavie!

Îndemn pe toţi cei care doresc să rămână credincioşi singurului Dumnezeu adevărat, slujitori şi credincioşi, să se opună public şi insistent acestor oameni stricaţi la minte. Nu-i mai primiţi în adunările din care faceţi parte! Să se ducă acolo unde se pot închina liberi la domnul lor! Mijlocitori (imagini, statui, cadavre, obiecte), acceptaţi de mintea lor stricată, care să îi ajute (să le fie ferestre) vor găsi acolo din belşug! Acest îndemn pentru aceste vremuri grele ni-l dă însuşi apostolul Pavel: Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. (1Timotei 6:3-6 ).

Doamne, ai milă de poporul Tău!

            Iisus este Biruitorul!

Nor de etichete

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: