Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Noiembrie, 2012

Citat despre rugăcine


Astăzi, în timp ce lucram la o predică, am găsit într-una dintre predicile lui Spurgeon un citat superb depre rugăciune. Nu ştiu cui aparţine dar cred că vine de sus!

„Long as they live should Christians pray, For only while they pray they live.” 

(Cât timp trăiesc creştinii trebuie să se roage, pentru că numai când se roagă trăiesc.) 

Anunțuri

CRISTI DANILEŢ - judecător

Vreau să trăiesc într-o ţară curată.

O ţară în care să nu dai şpagă dacă vrei  o şcoală mai bună pentru copilul tău. În care să nu te gândeşti la o atenţie când te duci la funcţionarul de la ghişeu. În care dacă un poliţist te-a amendat să nu să pui mâna pe telefon să suni  pe cineva care poate interveni. În care concursurile se câştigă pe bune, şi nu pe pile. În care să nu câştigi un proces dând mită la judecător sau făcându-se trafic de influenţă de către un avocat. În care licitaţiile se câştigă pe puncte, şi nu pe bani. În care la trecerea frontierei nu trebuie să dai ceva pentru a nu-ți fi controlate bagajele. În care funcțiile elective se ocupă prin vot dat pe bază de proiecte și încredere, nu pe câțiva lei. În care la ieșire din închisoare foștii deținuți pentru corupție…

Vezi articol original 117 cuvinte mai mult

Worship God by Obeying Him


Worship God by Obeying Him.

Despre împărtăşirea copiilor


          (sursa: http://dumbravita.iasi.mmb.ro/foto/fotografie/2328-impartasirea-copiilor-de-craciun)

          Cuvântul lui Dumnezeu învaţă pe credincioşi să transmită credinţa creştină şi descendenţilor. Fiecare creştin are această sacră obligaţie şi acest măreţ privilegiu să fie un împreună lucrător cu Dumnezeu la salvarea neamului omenesc.

            Sigur că această credinţă trebuie împărtăşită potrivit cu gradul de înţelegere pe care îl au cei la care le împărtăşim adevărurile mântuitoare.

            Pornind de la o teologie nebiblică anumite biserici procedează în această perioada la împărtăşirea copiilor de la grădiniţă. Este o mişcare foarte bine organizată aşa cum am văzut în această dimineaţă când mi-am dus băieţelul de trei ani la grădiniţă. Cu mic cu mare plecau spre mănăstire pentru împărtăşire!

            Sigur că trebuie, ca şi creştin, să îmi pun câteva întrebări despre aceste acţiuni:

            1. Unde găsim în Sfânta Scriptură că trebuie împărtăşiţi copiii?

            2. Pot ei să facă diferenţă între pâinea unsă cu unt şi ceaiul de dimineaţă şi Trupul şi Sângele Mântuitorului?

            3. Dacă nu, cine răspunde de această eroare în care sunt duşi aceşti micuţi? Părinţii, educatorii, oficiantul?

            4. De ce gradiniţa de stat are un rol atât de important în promovarea unui cult?

            Contar acestor teologii şi practici greşite, Sfânta Carte ne arată  că Mântuitorul nostru i-a învaţat pe ucenicii Lui să serbeze Împărtăşirea în amintirea Sa. Ei erau cei care în mod conştient şi-au asumat urmarea Învăţătorului, luarea şi purtarea crucii.

Iată ce spune Biblia:

            „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”. – Matei 16:24

            „În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?” El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.  Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”  Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. ă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:17-29)

            „Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. acă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.” (1Corinteni 11:17-34)

            Şi totuşi joaca aceasta de-a Ceştinismul este în primul rând o ofensă la adresa lui Dumnezeu si apoi este o pagubă pentru cei ce practică lucruri nebiblice.

           Este vremea de trezire şi întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu! Oameni buni, lăsaţi la o parte toate aceste învăţături nebiblice şi supuneţi-vă Lui Dumnezeu care ne-a dat Sfântul Lui Cuvânt, Biblia! Lăsaţi-vă de joacă şi luaţi în serios ucenicia! Ea nu este o joacă de copii! Este cea mai cu greutate misiune a unui om! Ea este raţiunea existenţei noastre pe Pământ! “Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun”. – 1 Corinteni 15:34

            Şi această avertizare este şi pentru unii dintre colegii mei slujitori care atunci când văd câte un copil la mama sau la bunica în braţe, atunci când ele se împărtăşesc, îi dau şi copilului Trupul Domnului, ca nu cumva să plângă micuţul! Dragii mei colegi, nu vă jucaţi! Pentru că altfel veţi plânge voi!

           Doamne, ai milă de noi!

Enjoy


Dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra poporului Său (1)


De când am studiat despre dreptul de proprietate am avut în minte să postez ceva pe acest subiect dar până astăzi nu am găsit timpul necesar (şi a trecut ceva vreme de atunci). Aşadar, acum mi-am alocat timp pentru acest subiect şi am conceput o primă postare. Intenţionez să continui şi cu alte potări pe acest subiect.

Nădăjduiesc să fie de folos pentru înaintarea spirituală a credincioşilor dar şi pentru mântuirea celor ce nu Îl cunosc încă pe Dumnezeu.

Unul dintre aspectele importante ale relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul Său este dreptul de proprietate a Dumnezeului Suveran asupra poporului Său, în general, şi a fiecărei persoane aparţinătoare acestui popor, în special. Fie că analizăm relaţia lui Dumnezeu cu Israel, fie că privim la relaţia Lui cu Biserica, dreptul Său de proprietate este evident.

            Pentru exemplificare redau câteva referinţe biblice:

         “Voi sunteţi oile Mele, oile păşunii Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 34:31); iar poporul Său recunoaşte cu bucurie acest drept de proprietate al lui Iahve: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui”. (Ps.100:3);

         „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1Cor.3:16);

         „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său”. (Faptele apostolilor 20:28);

         „Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?” (1 Timotei 3:5);

         „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.(1 Corinteni 6:20).

            Potrivit dreptului, prerogativele dreptului de proprietate sunt: dreptul de a poseda, de a folosi şi a dispune (jus possidendi, jus utendi, jus abutendi) de un bun şi toate aceste prerogative conturează puterea pe care o are proprietarul asupra lucrului.[1]

            În acelaşi timp, titularul dreptului de proprietate are dreptul de a poseda, folosi şi dispune de bun, în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, aceste caracteristici constituind caracterele juridice ale dreptului de proprietate.[2]

            Doresc, având în minte aceste referinţe şi concepte, să gândim la relaţia noastră cu Dumnezeu ca şi popor al Lui, dar şi în calitatea noastră de credincioşi aflaţi în relaţie directă cu Dumnezeu, Marele Proprietar.

            I. Dreptul de a poseda, sau a stăpâni exprimă ideea de Stăpân absolut pe care o are Dumnezeul suveran asupra poporului Său. Referitor la poporul Israel Dumnezeu Însuşi declara: „Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. – Leviticul 25:55.

            Dumnezeu are acest drept datorită faptului că a creat poporul Său (“Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales! Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: <<Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu pe care l-am ales. Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu… Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita! >>-Isaia 44:1,2,21) dar şi pentru că a răscumpărat acest popor („Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt şi că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti.” – Deut.24:18; “Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.” – Isaia 44:6 ).

            În Noul Testament Mântuitorul nostru învăţa pe urmaşii Lui: “tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: <<Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem>>.” – Luca 17:10.

            Apostolului  Pavel îi plăcea foarte mult să se identifice pe sine ca un scalv al lui Dumnezeu („Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu” – Romani 1:1; „Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia” – Tit 1:1; „Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii” – Filipeni 1:1).

            Acelaşi apostol surprinde atât de clar acest concept al stăpânirii şi conţinutul lui când scrie: “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?; Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. – 1 Corinteni 6:19,20; „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului”. – Romani 14:8

            Potrivit dreptului de a poseda, Dumnezeu este Stăpânul nostru şi noi suntem robii Lui, sclavii Lui şi Îi suntem datori cu supunere absolută.

            În antichitate, sclavul , deşi era o persoană, era considerat totuşi un lucru; “sclavul (servus) era considerat, echivalat chiar, în totalitate cu un lucru (res)… Considerarea sclavilor ca simple lucruri (res) atrăgea după sine incapacitatea totală a acestora de afi subiecţi de drepturi şi obligaţii…” .[3]  Altfel spus, un sclav nu putea dobândi şi exercita drepturi nici nu putea asuma şi executa obligaţii. El era total dependent de stapânul lui. Stăpânul lui decidea pentru el.

Din cele prezentate până la acest moment putem concluziona următoarele:

1. Dumnezeu este Stăpânul absolut asupra poporului Său având drept de proprietate absolută asupra acestuia şi la nivel colectiv dar şi la nivel individual;

2. Poporul Său este sclavul lui Dumnezeu, iar cei ce intră în componenţa acestuia sunt, fiecare în parte, sclavii lui Dumnezeu; cu tot ce sunt şi au ei aparţin Stăpânului lor;

3. Statutul lor de sclavi implică o supunere absolută faţă de Stăpân; voia lor nu poate fi decât voia Stăpânului;

4. Dacă în antichitate stăpânii de sclavi erau de cele mai multe ori fără nici o milă faţă de sclavii lor, Dumnezeu, Stăpânul credincioşilor, este diferit de toţi ceilalţi stăpâni de sclavi; pe lângă autoritate, relaţia pe care El a stabilit-o cu cei din poporul Lui este caracterizată şi de iubire, bunătate şi sacrificiu; pe toate acestea Dumnezeu le-a dovedit din plin atunci când, prezent în Cristos, împăca lumea cu Sine. (2 Corinteni 5:19);

5. Sclavia din dragoste a fost asumată cu bucurie de toţi (primii urmaşi ai Mântuitorului, dar şi cei ce au venit după ei) cei ce au înţeles iubirea lui Dumnezeu;

Te îndemn iubite cititor să devii parte a acestui popor binecuvântat- Biserica lui Dumnezeu- şi să ai parte de cea mai minutată sclavie sub cel mai bun şi iubitor Stăpân- Dumnezeu.


[1] Dan-Ştefan Spânu, Drept civil. Drepturi reale principale, ed. S.C. Universul Juridic S.R.L., 2011, p.67

[2] ibid, p.70

Despre “progresul” Franţei


Ieri am auzit această ştire care nu mă mai uimeşte deoarece progresul” spre care ne îndreptăm ca umanitate este catastrofal.

Franta: Proiectul de lege privind casatoriile homosexuale a fost adoptat in consiliul de ministri
de R.M. HotNews.ro
Miercuri, 7 noiembrie 2012, 13:37 Actualitate | Internaţional

Controversatul proiect de lege privind casatoriile homosexuale in Franta, una dintre principalele promisiuni din campanie facuta de presedintele Hollande, a fost adoptat miercuri de Consiliul de ministri, urmand sa fie discutat de Parlament incepand cu luna ianuarie, anunta AFP.

Aceasta lege reprezinta un progres „pentru intreaga sociatate”, a declarat presedintele Francois Hollande, potrivit purtatorului de cuvant al guvernului Najat Vallaud-Belkacem, in conditiile in care o mare parte a opozitiei de dreapta si a bisericii catolice se opune acestui proiect.

„Casatoria se incheie intre doua persoane de sex diferit sau de acelasi sex”, scrie in acest proiect, care deschide calea adoptiei de copii pentru cuplurile de homosexuali.

In schimb, proiectul de lege nu prevede procrearea medicala asistata pentru cuplurile de femei, spre marea nemultumire a asociatiilor de aparare a homosexualilor.

(sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-international-13567267-franta-proiectul-lege-privind-casatoriile-homosexuale-fost-adoptat-consiliul-ministri.htm )

În continuare doresc să prezint ceea ce are Dumnezeu de spus despre acest „progres” al Franţei:

„ …  fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.  S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,  bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,  fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Biblia, Epistola lui Pavel către Romani cap.1, vers.21-32 )

Nor de etichete

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: