Proclamarea victoriei lui Iisus

Predici

Predici audio:

 

 

Predici video:

Arhiva Video

Arhiva video a Bisericii Speranța Oradea,

Marți 1 ianuarie 2013- seara

Duminică 31ianuarie 2016-seara

Predici scrise:
Mărturia omului care şi-a înţeles şi împlinit chemarea (1Sam.12:1-25)

Dumnezeu vrea să fim oameni care să ne înţelegem şi să ne împlinim chemarea!

Samuel a fost chemat de Dumnezeu să fie un glas al Său într-o perioadă de decădere profundă a poporului Israel. Este binecunoscută chemarea pe care i-o face Dumnezeu, chemare la care Samuel răspunde: Vorbeşte,căci robul Tău ascultă.(1Sam.3:10)

Parcurgând istoria biblică putem obseva ca întreaga lui viaţă a fost marcată de această chemare. El a fost omul care şi-a înţeles şi împlinit chemarea. La final de lucrare, Samuel face un bilanţ al slujirii lui. Din această relatare putem desprinde câteva caracteristici ale unui astfel de om.

Prima dintre ele este cinstea în relaţie cu oamenii. (vv.1-5)

Samuel nu şi-a folosit poziţia pentru a face rău semenilor. A năpăstui înseamnă a face cuiva o nedreptate, rău, a persecuta. Sau mai înseamnă a calomnia, a defăima (v.3).

În acelaşi timp, Samuel nu s-a folosit de poziţia pe care o avea pentru a lua mită ca să acopere răul (v.3f). Dacă nu ar fi fost aşa oricare din popor s-ar fi putut ridica si l-ar fi putut acuza. Dar Samuel a fost ceea ce a spus că este.

Pasajul biblic prezintă şi o altă caracteristică a lui Samuel: cinstea în relaţie cu Dumnezeu (v.7). În cuvântarea lui, Samuel spune: Domnul ne-a făcut bine. Domnul a trimis (v.8) şi i-a scos din Egipt.

Apoi au uitat de Domnul şi El i-a pedepsit; ei L-au strigat, şi-au mărturisit păcatele şi au cerut ca El să intervină (vv.9, 10). Profetul le spune că Domnul a trimis pe Samson, Barac, Iefta, Samuel; Domnul ne-a izbăvit (v.11). Cu alte cuvinte, el spune: Dacă nu intervenea Dumnezeu pentru voi, voi nu eraţi un popor, nu eraţi nimic fără El; nu vă uitaţi la Moise sau Aaron, Barac, Iefta sau chiar la mine, priviţi la Dumnezeu şi daţi-I Lui toată gloria (vv.8-12). Cu toate aceste fapte măreţe ale lui Dumnezeu, le aminteşte Samuel, voi aţi vrut să aveţi un om ca rege pentru voi. De aceea profetul îi sfătuieşte ca ei şi regele lor să se teamă şi să se alipească de Domnul (v.14), dacă nu, El îi va pedepsi (v.15).

Samuel prezintă păcatul aşa cum este: păcat. Acesta este al treilea lucru care îl caracterizează (vv.17-19).

Profetul le spune că au greşit cerând ca un om să le fie rege (1Sam.8:5-8). Israel era o teocraţie (Dumnezeu era Regele lor), însă ei privind spre celelate popoare doresc o monarhie (un om să îi conducă).

Prin semnul ceresc Dumnezeu le spune că este de acord cu ceeea ce susţine Samuel.  Cu evreii de atunci s-a împlinit ce scrie la Romani 1:18: Mînia lui Dumnezeu se descoperă din Cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu… .

Înţelegând dublul mesaj divin (prin Samuel şi prin elementele naturii) poporul îşi recunoaşte greşeala (v.19).

În cele din urmă, pasajul biblic ne arată că Samuel are o viziune izvorâtă din cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Legii Lui (vv.20-25). Profetul îi îndeamnă să nu se abată de la Domnul chiar dacă au greşit (vv.20-21). El le aminteşte şi de promisiunea lui Dumnezeu (v.22). Dumnezeu Îşi va apăra onoarea Numelui Său, aşa cum profeţeşte şi Maleahi: Căci Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.(Mal.3:6)

Iubindu-şi poporul, Samuel mijloceşte pentru el (v.23). La fel face face şi ne învaţă apostolul Pavel (Ef. 1:15-16; 3:14-21; 6:18). Iar în 1Timotei 2:1-4 el ne învaţă aceleaşi lucruri. 

Samuel continuă îmbărbătându-i (v.24). Dar el îi şi avertizează (v.25).

Din cuvântarea lui Samuel noi putem învăţa ce înseamnă să fii un om care îşi înţelege şi îşi împlineşte chemarea. Dumnezeu vrea să fii un astfel de om. El are nevoie de reprezentanţi pe Pământ, de oameni de caracter, oameni care să Îi facă cinste, oameni prin care voia Lui să se împlinescă. Pentru ca aceasta să se întâmple trebuie:

1. să fii cinstit în relaţia cu oamenii; nimeni să nu te poată acuza pe drept (1Pt.4:14-16); ce spun oamenii despre tine? (1Tim.3:7)

2. să fii cinstit în relaţia cu Dumnezeu recunoscând că tot ce eşti şi ce ai se datorează lui Dumnezeu (1Cor.3:5-7; 15:9-10); ce mărturiseşte Dumnezeu despre tine? (Mt.3:17, Lc.9:35);

3. să numeşti răul rău şi să nu strâmbi căile drepte ale Domnului – mai ales în ce te priveşte- (Is.5:20; Fp.13:10); laşi căile Domnului aşa cum le-a făcut El?

4. să înţelegi inima lui Dumnezeu şi să îi ajuţi şi pe alţii să fie salvaţi (1Cor.9:23; Iacov 5:19-20; Iuda 23); faci totul pentru Evanghelie?

Dumnezeu vrea să fim oameni care să ne înţelegem şi să ne împlinim chemarea!

Fii un astfel de om!

Oamenii de sub osândă                                 Text Luca 23:35-43

Dumnezeu vrea să înţelegem că putem ieşi de sub osândă şi putem deveni copii ai lui Dumnezeu.

I. ACEŞTI OAMENI ERAU TÂLHARI

A. Copilăria lor: părinţii poate şi-au dorit ceva mai bun pentru ei; nu cunoaştem numele lor, nici vârsta; nu ştim ce factori i-au determinat să ajungă tâlhari şi apoi să fie crucificaţi; poate o familie dezbinată poate un anturaj greşit. Putem ştii însă factorul precis: corupţia spirituală, sămânţa păcatului prezentă în ei (Ps.51:5).

B. Adolescenţa lor: poate au început să fure de acasă, de la alţii; s-au obişnuit şi apoi au trecut la lucruri serioase (jafuri la drumul mare, violuri, crime etc.).

C. Maturitatea lor: o viaţă marcată de tot ce poate fi rău, asta înseamnă tâlhar, o degradare totală. Nouă ne-ar fi greu să se creadă astfel de lucruri despre noi, sau să se spună aşa ceva despre noi.

D. Nu şi-au dorit părinţii, poate nici ei, dar viaţa lor a ajuns un faliment şi faptul că sfârşeau pe cruce era o încununare a acestor reuşite sumbre. Ei îşi primeau plata (v.41). Ceea ce au semănat ani de-a rândul acum culegeau. Ceea ce noi semănăm vom culege (Gal.6:7).

II. UNUL DINTRE TÂLHARI ARE O REVELAŢIE MÂNTUITOARE

A. El vorbeşte de teamă de Dumnezeu (v.40b); îşi dă seama că există un Dumnezeu de care până acum nu a fost interesat. Va veni o vreme în care ateii vor înţelege dar va fi prea târziu.

B. El îşi recunoaşte vinovăţia dar şi dreptatea sentinţei (v.41).

C. El Îl vede pe Iisus ca fiind nevinovat (v.41f); deşi crucea spunea că-I vinovat; are o descoperire în ce priveşte umanitatea perfectă a lui Iisus (n-a făcut nici un rău) aşa cum ne mărturiseşte şi Duhul Sfânt în Biblie (1Pt.2:2).

D. El descoperă în Iisus un Rege; I se adresează lui Iisus spunând: Doamne; ştie că are o Împărăţie (Împărăţia Ta); majoritatea contemporanilor au văzut în Iisus un îndrăcit (In.8:52), un înşelător (Mt.27:62-63); poporul adunat cu prilejul crucificării şi ostaşii L-au socotit vrednic de batjocură (Mt.27:27-31). Ce ai fi văzut tu dacă erai acolo? Ce vezi acum? Doar un om neobişnuit? Doar un vindecător? Ce vezi?

Prin revelaţie Petru a mărturisit: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri (Mt.16:16-17).

Pentru un tâlhar, cu bogatele lui cunoştinţe biblice, era imposibil să vadă ceea ce a văzut în Iisus, dar el are parte de o revelaţie deosebită.

III. ACEST TÂLHAR IESE DE SUB OSÂNDĂ

A. El se adreseaza cui trebuie. El se roagă lui Iisus (v.42); problema mântuirii este o problemă care trebuie rezolvată între Dumnezeu şi om, fără intermediari. Maria şi Ioan erau acolo şi erau vii; el însă se roagă cui trebuie. Iisus ne-a  învăţat că nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (In.14:6); există un singur Mijlocitor (1Tim.2:5).

B. O face cât timp este în viaţă. El nu a a spus: vor face colegii o slujbă pentru mine după ce mor. Vezi şi Luca 19:19-31.

C. Răspunsul lui Iisus. El nu-i spune: dar ce ai făcut până acum? Poate noi i-am fi spus: Nu se poate! Trebuie să te predai, să faci cateheză! Trebuie să te botezi! Acum este prea târziu! Vii să te pocăieşti după ce toată viaţa ai fost un nemernic! Iisus nu este ca noi şi ce bine că este diferit! (Is.42:3). Iisus îi spune adevărul: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai (Lc.23:43). El nu face presupuneri, El prezintă un mare adevăr tâlharului pocăit. Putem observa şi dorinţa intensă a lui Iisus de a fi cu tâlharul mântuit (astăzi). Îi arată şi locul unde va fi imediat după moarte: cu Mine în rai (Lc.23:43f).

Concluzii

1. Aceşti doi tâlhari reprezintă omenirea. Toţi suntem vinovaţi datorită păcatelor noastre (Rom.3:10-18).

2. Omenirea se împarte în : (a) oameni care nu îşi recunosc vinovăţia şi nu se pocăiesc; (b) oameni care îşi recunosc vinovăţia şi se pocăiesc.

3. În funcţie de alegerea lor oamenii se împart în două categorii: (a) pierduţii şi (b) salvaţii.

Ambii tâlhari au avut şanse egale. Unul a primit mantuirea, celalat a continuat să batjocorească pe Mântuitorul lui refuzând darul ceresc. Ce vei face tu faţă de iubirea lui Dumnezeu? Te vei întoarce spre El cu iubire pentru a fi salvat sau Îi vei întoarce spatele şi vei fi pierdut? Alegerea este a ta! Fii înţelept şi alege-L pe Iisus!

Cu tatăl, dar departe de el                                               Text: Luca 15:11-32                                    

În Evanghelia dupa Luca sunt prezentate în capitolul 15 trei pilde care ilustrează următorul adevăr: Dumnezeu caută pe cei pierduţi pentru a-i mântui. Această căutare a păcătoşilor pierduţi pentru a-i aduce la mântuire este de cea mai mare importanţă pentru inima lui Dumnezeu (vv. 4,8, 20 şi 24). Atât Dumnezeu cât şi Cerul se bucură chiar şi de un singur păcătos care se pocăieşte (vv.7 şi 10). Nici un necaz, nici un sacrificiu şi nici o suferinţă nu sunt prea mari pentru a căuta şi a-i aduce la Cristos pe cei pierduţi (vv.4 şi 8).

Discutând despre pilda intitulată Pilda fiului risipitor se poate vorbi despre tatăl iubitor sau despre fiul cel mic sau fiul risipitor, însă ne este de folos să privim şi la fiul cel mare, la cel care nu îşi părăseşte tatăl, la fiul nerisipitor si cuminte, însă despre care putem observa după cum se comportă, că era la fel de pierdut, poate chiar mai departe de inima tatălui chiar decât fiul cel mic. Putem să vedem că el era cu tatăl, dar departe de el.

Fiul cel mare este în pildă imaginea fariseilor şi a cărturarilor (Lc.15:2) care fizic (în exterior) erau cu Dumnezeu dar în interiorul lor erau departe de El neputând lua parte la bucuria Lui atunci când un un fiu pierdut sau o fiică pierdută veneau acasă (Lc.7:36-39).

Putem descoperi câţiva paşi pe care fiul cel mare i-a făcut în înstrăinarea sa de tatăl.

Pentru început se poate spune că acest fiu a trăit în ignoranţă voită (v.31). Deşi au existat ocazii în care să îşi cunoască tatăl. Spre exemplu plecarea fiului cel mic era o ocazie să vadă dragostea tatălui (vv. 11-13), acesta fiind gata să împartă averea, deşi gestului fiului cel mic era unul dispreţuitor la adresa tatălui sau. Sau faptul că tatăl îl aştepta pe fiul rătăcit în prag (v.20), aşteptare născută din iubirea pe care i-o purta şi pe care nici un gest al fiului rătăcit nu i-a putut-o goli din inimă.

Fariseii şi cărturarii au avut Legea, Psalmii şi scrierile profeţilor în care putea să vadă iubirea lui Dumnezeu pentru omul pierdut (Ex. Ezec.18:23). Cu toate acestea ei ignoră aceste dovezi (Lc.15:2). Şi totuşi trebuiau să acţioneze pentru a scăpa de ignoranţă. Iisus i-a mustrat spunându-le: Voi nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22:29). Deşi au avut timp suficient ei nu s-au pocăit de această răutate a inimii lor (Rom.2:1-5).

Al doilea pas în înstrăinarea lui de Tatăl a fost atunci când a ales să adopte o atitudine greşită (v.28).

Se lăuda că îşi slujeşte tatăl (v.29) şi acum când este pus în situaţia de a dovedi această slujire şi atitudine de respect îşi arată adevărata stare a inimii, îşi dă masca jos, îşi dă arama pe faţă.

În ciuda insistenţelor tatălui (v.28) el rămâne neclintit în hotarârea lui. Tatăl îl roagă să intre şi să ia parte la bucuria lui şi a casei, nu îi porunceste. Se umileşte în faţa fiului din casă dar nici un argument nu-l poate îndupleca. Era prea împietrit.

El ar fi trebuit, potrivit Legii, să-şi respecte Tatăl (Lev.19:32, 20:9, Deut.27:16, Ef.6:2,3) deoarece aşa cerea Dumnezeu. Totuşi el nu o face. Avea un tată nepărtinitor: el le-a împărţit averea (v.12f). Le-a dat la fiecare ce i se cuvenea după procedura vremii. Fiul cel mare a primit mai mult deoarece avea dreptul de întâi născut.

Acest moment, în care tatăl iese afară nu pentru a-şi mustra fiul pentru neascultare ci pentru a-l ruga să-i înţeleagă bucuria şi să fie părtaş la ea, putea să fie momentul apropierii de tatăl. Distanţa din inima lui putea fi depăşită, era momentul când putea să afle ca este fiu şi să se simtă ca atare, dar a refuzat.

În cele din urma putem să observăm că el procedează la un răspuns condamnator (v.29).

Spune, cu alte cuvinte, de fapt tată, de toate tu eşti vinovat. Că eu m-am înstrăinat, că acum sunt mânios, că acum refuz să intru în casă, tu eşti vinovat nu eu.

El procedează la acest răspuns condamnator deşi ce susţinea el nu era adevărat: tatăl i le-a dat pe toate (v.31). El se afla şi în situaţia de a nu putea să evalueze corect situaţia creată (In.12:35f: Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge). El era departe de tatăl totuşi îl condamna că greşeşte. Un orb nu poate povăţui bine pa altcineva (Mt.15:14).

Greşea pentru că cel pe care l-a aşteptat şi l-a primit cu bucurie tatăl era fratele lui, nu era un străin. El nu mai avea nici măcar dragoste firească (2Tim.3:3a). Ura pentru fratele lui şi neînţelegerea inimii tatălui îl duc în situaţia de a proceda la acest răspuns condamnator.

Lăsând pe cei ce au greşit în timpul Domnului Iisus, închei cele ce am scris lansând câteva întrebări pentru cititorii mei:

1. Cunoaştem şi înţelegem noi suficient de mult inima Tatălui nostru ceresc sau alegem să trăim în ignoranţă voită? Credem cu adevărat Ioan 3:16? Sau 1 Ioan 1:8,9 şi 2:1?

2. Care este atitudinea noastră faţă de lucrările Tatălui nostru ceresc? (Luca 9:54-56) Înţelegem noi felul Lui de a lucra cu omul pierdut care se întoarce cu pocăinţă spre El? Şi faţă de cei din lume care se întorc la Dumnezeul nostru, dar şi faţă de cei care dintre noi s-au rătăcit dar acum se întorc acasă? Le ieşim noi în prag cu dragoste? Sau suntem indiferenţi şi reci? (Vezi Iona 4:1 şi 2)

3. Răspunsul nostru la iubirea Tatălui prezentată în Scriptură este unul condamnator în anumite cazuri? Închidem noi uşa Cerului pentru unii procedând la un răspuns acuzator?

Este bine pentru noi cei care facem parte din Biserica Domnului Iisus să primim din nou mesajul acestei pilde: Nimeni dintre cei care sunt în viaţă nu este prea pierdut şi n-a ajuns prea jos în ochii lui Dumnezeu pentru ca El sa nu îl mai aştepte în prag. Şi să veghem asupra noastră pentru a nu cădea în aceeaşi cursă în care au căzut contemporanii lui Iisus: să încercăm să fim mai sfinţi şi mai neprihăniţi decât Dumnezeu, închizând pentru anumiţi oameni uşa Cerului (vezi Mt.23:13) aşa cum au făcut unii dintre conducătorii religioşi contemporani lui Iisus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: