Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Noiembrie, 2011

Adevărul servit împreună cu otrava


Este bine cunoscut faptul că pastorul penticostal Pustan Ioan (Vladimir) este unul dintre predicatorii penticostali renumiţi ai acestor zile. Mulţi oameni merg la o numită biserică să îl asculte. Asta nu este vina lui! În ciuda celebrităţii, există în acţiunile acestui pastor unele aspecte care trebuiesc verificate cu Biblia. 

Din întâmplare, am dat pe un blog despre un anunţ care prezenta pe pastorul Pustan care va participa la O noapte de veghe împreună cu preacurata! http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2011/11/27/predica-lui-vladimir-pustan-rostita-in-biserica-greco-catolica-sfanta-maria-regina-pacii-si-a-unitatii-din-timisoara-video/#comments.

În altă situaţie am subliniat devierea acestui pastor de la învăţătura Sfintelor Scripturi: http://www.pasi.ro/revista/vladimir-pustan-si-a-facut-cruce.html; poziţia 95. Eram curios dacă va proceda la fel şi de această dată.

După cum ne-a obişnuit în asemenea situaţii conţinutul mesajului e, în mare parte, biblic însă finalul este cel în care ne surprinde (pe mine unul într-un mod neplăcut). În înregistratrea pe care am menţionată anterior şi-a făcut doar semnul crucii şi subtil s-a întors spre icoane la finalul slujbei împreună cu preotul ortodox. De data aceasta putem observa că a progresat (din păcate) în închinare. La final, se întoarce spre icoane şi se închină în faţa lor! Preotul greco- catolic foloseşte acest moment în interesul lui şi precizează: …Eu nu mă duc la idolatrii ăia care se închină la statui şi la icoane… sau alţii eu nu mă duc la ereticii ăia, ăia care nu fac cruce… acestea sunt bariere care sunt artificial  create de Satana, aşa cum spunea fratele (Pustan). Cu alte cuvinte, toţi suntem fraţi şi toţi vom intra în paradis!

Minutele 33 şi 34 din înregistrarea de la Timişoara sunt grăitoare pentru a se constata îndepărtarea acestui pastor de Cuvântul lui Dumnezeu . El spune (chiar dacă foloseşte un citat) : Va fi şi Maria, mama Lui, … fântână ferecată din care a curs izvorul mântuirii (minutul 33). Apoi, la finalul cuvântării, se întoarce şi se închină la icoane (minutul 34). Cele două elemente de erezie pe care le introduce pastorul Pustan sunt: pururea fecioria Mariei (o invenţie apărută în creştinismul tradiţional) şi închinarea la icoane (acestă invenţie în închinare apare tot la distanţă în timp de începuturile Creştinismului).

Chiar daca sunt ironic nu pot să nu mă întreb: Păi daca tot putem să-i câştigăm pentru Cristos pe semeni prin aceste metode de ce am rata această ocazie descoperită de celebrul pastor (care ştie cheia succesului dar nu ne-o spune direct, ci are din când în când câte o ieşire). Dacă este atât de importantă închinarea la icoane pentru pastorii şi evangheliştii penticostali în contextul predicării Evangheliei în bisericile tradiţionale sau în slujbele pe care le avem în afara bisericilor noastre de ce nu am oficializa această învăţătură.

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona:

1. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că închinarea, cinstirea, adorarea oamenilor trebuie să fie îndreptate doar către Dumnezeul Triunic (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) nu către Maria sau alţi pretinşi şi inventaţi mijlocitori. Maria nu va fi pentru mine niciodată (deoarece fidelitatea faţă de Sfintele Scripturi nu îmi permite): Apărătoare Doamnă, Preasfântă Stăpână, Mireasă, pururea fecioară, Mireasa Tatălui, Biserica Duhului Sfânt, Împărăteasa cerului şi a pământului, Comoara şi vistieria tuturor darurilor Duhului Sfânt sau alte titluri nebiblice. Închinarea noastră este doar pentru Dumnezeu, oricât ar vrea celebrul pastor, prin gesturile lui, să ne înveţe că nu este aşa!

2. Pastorul Pustan s-a închinat înaintea icoanelor şi aceasta este împotriva revelaţiei biblice. Prin acestă închinare el se situează în afara Cuvântului lui Dumnezeu. Atitudinea lui este un pericol pentru toţi cei ce îl caută sincer pe Dumnezeu. Este un compromis greu de trecut cu vederea!

3. Pericolele care pot apărea în urma acestor învăţături şi practici ale pastorului Pustan sunt:

A. Propagarea în bisericile penticostale din CCPR a unor erezii- el este invitat să vorbescă în multe biserici şi este privit ca un mare învăţător penticostal;

B. Îndepărtarea de învăţătura curată a Sfintelor Scripturi şi alipirea de învăţături şi tradiţii contrare Sfintelor Scripturi;

C. Credincioşii care nu sunt ancoraţi suficient de puternic în adevărurile Bibliei vor fi tentaţi să urmeze învăţăturile şi practicile acestui pastor; iar urmarea acestor învăţături şi practici le poate pune în pericol mântuirea, acesta fiind cel mai grav lucru.

Am discutat şi cu alţi fraţi slujitori pentru a fi  sigur că nu sunt singurul care a observat aceste deviaţii de la Sfânta Scriptură. Iată doar o parte din unul dintre dialoguri purtat de mine cu un slujitor. I-am trimis link-ul cu înregistrarea şi l-am rugat să îmi spună ce părere are:

interlocutor: dorinta dupa popularitate te duce la erezii

ioan27herc: exact

ioan27herc: bine punctat

ioan27herc: imi pare rau pt el

ioan27herc: pacat

interlocutor: e inregistrare proasta si nu am prins tot

ioan27herc: pai in general predica biblic

ioan27herc: dar finalul e eretic

interlocutor: trebuie abordat direct ii este mantuirea in joc

ioan27herc: si e un predicator penticostal reprezentativ

interlocutor: abia il astept la …e posibil sa vina la o conf. regionala

interlocutor: o sa. dau eu ceaiul meu mai amar

interlocutor: ptr. ca il iubesc 

interlocutor: mai vorbim

ioan27herc: ok

În aceste vremuri grele să ţinem sus Cuvântul vieţii şi să nu îl stricăm. Să fim în permanentă veghe deoarece Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează despre învăţătorii mincinoşi. Iată câteva pasaje biblice care ne avertizează asupra acestui pericol: Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Mt.7:15-23) Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. (Fp.20:29-31);

Anunțuri

Importanţa unei traduceri fidele a Bibliei


În 23 noiembrie 2011 la ITP  Bucureşti a avut loc simpozionul cu tema : Sfânta Scriptură în context contemporan. Exigențe ale traducerii Bibliei pentru Biserica secolului XXI. 

Înregistrarea video a acestui eveniment poate fi urmarită accesând următorul link: http://www.itpbucuresti.ro/sfanta-scriptura-in-context-contemporan

Râul Sadului (3)- schiţe


 

 

Galateni 4:1-7

 

 

 

 

Slujind la doi stăpâni


În ultima lună am văzut la diferite posturi tv mai mulţi interpreţi de muzică care afirmau deschis că ei sunt creştini. Bodo, Gabi Luncă, Simina Palincaş (am văzut-o pe internet – http://meisternik.wordpress.com/2011/10/27/simina-palincas-la-vocea-romaniei/), şi încă unul din USA la care nu i-am reţinut numele. Trei dintre ei au fost interpreţi pe scenele publice din afara Bisericii Creştine şi apoi au spus că s-au întors la Dumnezeu. Una dintre ei (Simina) a cântat mai întâi în biserică şi apoi a cântat la Vocea României.

Pe unii i-am apreciat pentru puterea de a declara public că s-au pocăit şi au şi dovedit asta. Alţii însă m-au întristat. Motivul: public declară că s-au întors la Dumnezeu şi El le-a schimbat viaţa şi apoi, tot public, mărturiseau că mai merg să cânte în continuare pe scenele lumii muzica veche la care nu au renunţat. Nu sunt un cunoscător al lumii artiştilor, nu înţeleg tot ce înseamnă această lume, dar cred că nu poţi cânta la doi stăpâni, nu poţi cânta şi cântările Domnului şi pe cele ale Diavolului, nu poţi cânta şi în adunările sfinţilor şi în sinagogile Satanei, nu poţi să fii şi în Rai şi în Iad.

Unul dintre aceşti interpreţi (Bodo) îşi chema prietenii la un concert Proconsul Best of http://www.adevarul.ro/life/vedete/Proconsul_lanseaza_primul_album_ Best_of_0_582542294.html. Întrebat dacă va interpreta  şi cântece creştine acesta a răspuns : nu. Trist! Să pretinzi că eşti creştin, (http://crestintotal.ro/2011/11/08/bodo-nu-mai-cant-pentru-fani-cant-pentru-dumnezeu/) că Dumnezu ţi-a schimbat viaţa, că eşti o făptură nouă, dar să îţi inviţi prietenii să asculte nişte cântece ale trecutului tău fără Dumnezeu! Este o contradicţie evidentă! Mă întreb ce gândesc pastorii acestor oameni, ce îi învaţă?

Am apreciat-o pe sora Gabi Luncă pe care am văzut-o în mai multe situaţii mărturisind public credinţa ei. În aceste situaţii ea a spus că acea muzică nu o mai reprezintă, că acea Gabi Luncă a murit (deşi realizatorii emisiunilor respective puneau imagini şi înregistrări cu Gabi Luncă din viaţa ei trecută, viaţa fără Dumnezeu).Cântecele pe care ea le interpretează acum Îl au pe Dumnezeu în centru. Slavă Domnului pentru astfel de oameni!

În schimb Bodo spunea că dacă Dumnezeu vrea, El poate într-o clipă să-ţi dea o altă meserie şi dacă lumea nu o să-i mai vadă pe scena înseamnă că Dumnezeu a făcut asta pentru ei (Proconsul). Aceasta sună ca şi cum Dumnezeu nu a lucrat încă să-l scoată de pe scenele lumii şi nu i-ar fi pus în gură o cântare nouă. (Ps.40:3). Păguboasă perspectivă!  Nu pot fi de acord cu o astfel de perspectivă asupra lui Dumnezeu şi asupra felului Său de a lucra. El ne arată calea, adevărul pentru a avea viaţă. Dar El nu ne obligă să alegem această cale. Libertatea de a asculta sau nu atunci când El ne vorbeşte ne aparţine exclusiv nouă. Noi alegem să I ne supunem sau să ne urmăm propria cale.

Consider că atunci când devii creştin şi, datorită serviciului tău, faci lucruri incompatibile cu revelaţia lui Dumnezeu din Scripturi trebuie să renunţi la acel serviciu. Dumnezeu nu te va lua cu forţa de acolo. Renunţarea este partea ta. Cred că acesta este cazul interpreţilor de muzică care prin slujba lor nu Îl glorifică pe Dumnezeu. Dacă vor să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu şi să fie de folos acestei Împărăţii trebuie să o rupă cu sistemul lumesc. (Tit 2:11-13) Există şi alte meserii care sunt incompatibile cu urmarea lui Cristos. Pentru a exemplifica mă voi referi la o situaţie extremă. O prostituată angajată cu forme legale se pocăieşte. Întreb: va mai lucra ea în acelşi domeniu? Va oferii serviciile ei acum clientilor ca pentru Domnul? Le va vesti ea clienţilor ei iubirea lui Dumnezeu la vechiul ei loc de muncă pentru a-i câştiga pentru Împărăţie?

Unul dintre argumentele celor ce nu vor să se rupă de scenele şi cântecele lumii este tocmai acesta: să nu se izoleze de cunoscuti şi să-i poată câştiga pentru Dumnezeu. Păi prostituata avea o relaţie mult mai apropiată cu clienţii ei (1Cor.6:16) şi totuşi unei astfel de femei Domnul Iisus îi spune:  Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. (In.8:11). Adică renunţă!

Sunt convins că acelaşi lucru Cristos îl spune şi astăzi lui Bodo şi altora care sunt în situaţia lui. Sunt convins că El este nemulţumit de pastorii care susţin că poţi să-ţi vezi de meseria ta (păi de acolo trăieşte) facând fapte incompatibile cu viaţa de creştin şi că din acel fel de viaţă duplicitar poţi să-i influenţezi pe cei din jurul tău să devină şi ei creştini.

În aceste vremuri de confuzie, în care unii încearcă să împace lumina cu întunericul, binele cu răul, Biserica Creştină cu lumea şi pe Dumnezeu cu Diavolul, trebuie să ne amintim de spusele Domnului Cristos (Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona– Mat.6:24) şi de cele ale apostolului Pavel (Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”-2Cor.6:14-18), şi să ţinem la ele. Dacă dorim să fim cu Domnul Iisus, dacă dorim să îi ajutăm şi pe alţii să-L cunoască, să-L urmeze şi să fie cu El trebuie să ne decidem să rămânem de partea Lui asumându-ne toate consecinţele urmării Lui pentru că răsplata cerească va depăşi orice pagubă (chiar financiară) pe care am putea-o avea pentru că am devenit creştini şi am trăit ca atare. Doamne, ajută-ne!

Între hărnicie şi lene


În planul Său Dumnezeu a prevăzut pentru om în condiţiile vieţii pământeşti munca. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Gen.2:15) Chiar înainte de cădere, în condiţia absenţei păcatului din viaţa omului, omul trebuia să muncească, să aibă o activitate.

După cădere Dumnezeu porunceşte din nou omului să muncească cu trudă în timpul existenţei sale terestre. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;  spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Gen.3:17-19)

Porunca de a munci se regăseşte şi între cele 10 Porunci date de Dumnezeu poporului Său. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Ex.20:9-11) Este clar că oamenilor li se porunceşte să lucreze şase zile şi doar una să se odihnească. În porunca a patra putem observa nu doar porunca pentru repaus în ziua a şaptea dar şi porunca pentru muncă în celalte şase zile. Aşadar, munca în celelate şase zile este o obligaţie!

În scrierile Vechiului Testament găsim foarte multe referiri la muncă, la activitate. În Proverbe 12:27b munca este descrisă ca fiind o comoară (comoara de preţ a unui om este munca). În aceeaşi carte biblică, munca este prezentată ca fiind sursa de câştig pentru existenţă- Prov.14:23 (Oriunde se munceşte este şi câştig).

În timpul vieţii Sale pământeşti Mântuitorul nostru a fost condus de dorinţa de a înfăptui lucrările Tatălui. (In.17:4) El ne învaţă că Însăşi Tatăl lucrează. (In.5:17) Există mai multe referinţe nou-testamentale în care este prezentată lucrarea Tatălui şi a Fiului. (In.4:34, 5:17, 9:4). La finalul activităţii Sale mântuitoare Iisus a ştiut că a sfârşit lucrarea încredinţată de Tatăl. (In.17:4)

Parcurgând scrierile Noului Testament putem observa că şi apostolii au trăit o viaţă plină de activităţi spirituale şi pământeşti. Câteva referinţe despre munca spirituală le găsim în: Fp.13:2, 1Cor.3:9, 15:10, Fil.4:3, Col.4:11. Domnul Iisus a văzut marea nevoie de lucrători pentru holdele care erau coapte, gata pentru seceriş. (Mt.9:38) Este nevoie de oameni harnici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Îndemnul apostolului Pavel pentru credincioşii din Corint este în aceeaşi direcţie a muncii şi a sporirii în lucrul Domnului. (1Cor.15:58)

Apostolii în scrierile lor au sfătuit pe primii credincioşi să fie harnici nu doar în cele spirituale ci şi în cele pământeşti, deoarece erau încă pe Pământ, iar viaţa pe Pământ presupune munca pentru câştigarea existenţei. (Ef.4:28, 2Tes.3:12, 1Tim.5:18) Sfinţii apostoli s-au dat pe ei înşişi pildă pentru poporul lui Dumnezeu: Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. (2Tes.3:7-9)

Opusul muncii, al activităţii, al hărniciei este lenea, inactivitatea, pierderea timpului în pseudo-activităţi. In DEX, lenea e definită astfel: Faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală.

Dumnezeu are multe de spus şi despre acest păcat, lenea. În Proverbe 18:9 ni se spune că omul leneş este echivalentul celui ce distruge; de aici putem pricepe că inactivitatea duce la distrugere. În aceeaşi scriere biblică este precizat că lenea, urmată de fratele ei geamăn, somnul, sunt urmaţi de sora lor geamănă foamea (sărăcia, lipsa):  Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame. (Prov.18:15)

În biserica din Tesalonic unii credincioşi deveniseră (sau poate că au continuat să fie aşa cum fuseseră înainte de întoarcerea la Domnul) leneşi în ce priveşte munca zilnică pentru nevoile lor, cu gândul că vine Domnul şi n-are rost să-şi piardă vremea cu munca. Apostolul Pavel, prin Duhul Sfânt, corectează această eroare  şi le scrie destul de aspru:  Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2Tes.3:10) El continuă învăţătura lui Dumnezeu din Vechiul Testament, a lui Cristos din Noul Testament şi anume că doar lucrătorul este vrednic de hrana lui (Deut.24:14,15; Mt.10:10) ; cine este leneş şi nu vrea să lucreze nici să nu mănânce. Într-un fel, această afirmaţie poate fi privită ca o condamnare la înfometare, iar înfometarea pe o perioadă îndelungată va duce la dispariţie. Apostolul îi îndeamnă pe leneşi la muncă nu la întins mâna!  Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte (2Tes.3:12)

Având în vedere cele scrise mai sus putem desprinde următoarele concluzii:

1. Dumnezeu porunceşte omului cât timp este în trup să muncească, să fie activ, să lucreze cu mâinile lui la ceva bun.

2. Domnul Iisus, prin exemplul personal şi prin învăţătura Lui, ne arată că trebuie să lucrăm pentru Împărăţia lui Dumnezeu dar şi pentru noi înşine.

3. Apostolii, la rândul lor, se dau pildă de hărnicie şi în cele duhovniceşti dar şi în cele legate de viaţa aceasta; ei nu sunt la extreme, ci îmbină într-un mod armonios activităţile spirituale, care sunt prioritare, cu cele vremelnice, care sunt secundare celor eterne, dar care sunt extrem de importante pentru viaţa în trup pe Pământ. Ei dau îndemnuri pentru muncă învăţând că cel leneş trebuie lăsat să sufere de foame.

4. Aici doresc să subliniez că nu trebuie confundat cel neputincios cu cel leneş şi nici cel care trudeşte de dimineaţa până seara pentru casa lui (dar care are o familie numeroasă şi nu îi ajunge ceea ce câştigă pentru a-şi acoperi toate nevoile familiei) cu cel care nu vrea să lucreze. În aceste cazuri de neputinţă trupească şi lipsuri datorate unui număr mare de persoane care trebuiesc întreţinute, credincioşii sunt chemaţi să se implice şi să ajute, nu numai cu binecuvântări şi rugăciuni, ci şi cu fapta. (Iac.2:14-16; 1In.3:16-20; Mt.25:34-46). A trece nepăsători pe lângă cei care sunt cu adevărat în nevoie este greşit, cum la fel este greşit şi să-i ajutăm material (deşi nu-i ajutăm deloc) pe cei ce nu vor să muncească, chiar dacă pot. (2Tes.3:10)

4. Luptă-te să fi în activitate spirituală şi fizică cel puţin douăsprezece ore în fiecare zi (In.11:9) din cele şase lucrătoare, fără să dormi în acest timp. Începe cu cele spirituale (rugăciune şi citirea Cuvântului), continuă cu cele legate de serviciul tău, câmpul tău, casa ta, afacerea ta şi sfârşeşte ziua tot cu cele spirituale. Cred că Sfintele Scripturi ne învaţă că ziua este pentru muncă iar noaptea este pentru odihnă, excepţie fiind cei care datorită serviciului trebuie să lucreze noaptea. (Mc.4:27, In.9:4, 1Tes.5:7a)

5. Închei redând în continuare câteva referinţe biblice pe care vă recomand să le citiţi, să meditaţi asupra lor cercetându-vă unde sunteţi raportat la cele citite şi apoi să deveniţi mai harnici decât sunteţi. (Prov.6:6, 10:4, 15:19, 21:25, 22:13, 24:30, 26:14, 31:27; Ecl.10:18; Mt.25:26; 1Tim.5:13; 2Pt.1:8).

Este bine să procedăm aşa cum ne recomandă înţeleptul (Prov.16:3: Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnulu…i) şi   ne rugăm ca şi Moise. (Ps.90:17: Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!). Procedând în acest fel avem nădejdea că se vor împlini cu noi cele scrise în Apocalipsa 14:13: Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”  . Asadar, odihna vine după osteneală şi o vom căpăta în Cer. Cât suntem pe Pământ trebuie să fi harnici!

(În timp ce lucram la acest articol am auzit la ştiri că preşedintele României, în întâlnirea cu Prea Fericitului Parinte Teodoros al II-lea, Papă si Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi, şi cu Patriarhul BOR, Daniel a luat notă ca şi ziua de 30 noiembrie să fie zi liberă legal. Avem deja 11, cea de-a 12-a (http://www.roportal.ro/articole/zile-libere-legale-in-2012-in-romania-4992.htm) aşteaptă la Camera Deputaţilor şi vine a 13-a, la propunerea BOR.(http://stiri.rol.ro/de-la-anul-am-putea-avea-liber-si-de-sfantul-andrei-744336.html) Ce poftă de muncă mai au românii! Domnul preşedinte parcă spunea altceva: să muncească bine ca să trăiască bine şi să trăiască mai puţin bine dacă muncesc mai puţin binehttp://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Basescu-dupa_sase_ani-_-Sa_munciti_bine_0_384561905.html (versiunea remixată după ce a fost ales, cea din campanie era puţin diferită). Parcă ne place (din păcate) aceeaşi zicală şi în capitalism: Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese!

 

Nor de etichete

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: