Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Februarie, 2013


CRISTI DANILEŢ - judecător

Cred ca avem nevoie de sanatate individuala si sociala. In aceste context, patru par a fi domeniile vitale asupra carora trebuie sa ne concentram in urmatorii 20 de ani in Romania: 1. Educatia; 2. Sanatatea; 3. Justitia. 4. Mediul.  Noi suntem deficitari la toate acestea.

Educatia e importanta pentru toata populatia, are efecte pe termen lung si daca produce rezultate bune atunci influenteaza pozitiv si celelalte trei sectoare. Scolile trebuie sa isi adapteze metodele de predare la noile tehnologii, curricula sa se extinda inclusiv la modalitati sanatoase de nutritie si de relatii interpersonale, iar profesorilor sa li se acorde respect si importanta sociala pe care o merita. Inclusiv salarial.

Sanatatea e importanta pentru cei confruntati cu boala, are efecte imediate. Problemele de boala pot fi prevenite prin educatie adecvata. Spitalele trebuie dotate exemplar, trebuie alcatuite proceduri clare de lucru, iar medicii trebuie recompensati banesc cel putin intr-un cuantum suficient…

Vezi articol original 213 cuvinte mai mult

Dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra poporului Său (3)


În primele două postări pe subiectul Dreptul de proprietate a lui Dumnezeu asupra poporului Său (https://ioanjoldes.wordpress.com/2012/11/15/dreptul-de-proprietate-a-lui-dumnezeu-asupra-poporului-sau-1/; https://ioanjoldes.wordpress.com/2012/12/10/dreptul-de-proprietate-al-lui-dumnezeu-asupra-poporului-sau-2/) am analizat două dintre aceste prerogative ale lui Dumnezeu şi anume: dreptul de a poseda şi dreptul de a folosi.

În această ultimă postare pe acest subiect vom analiza dreptul lui Dumnezeu de a dispune  (sau cum este numit în drept jus abutendi) de cei ce-I aparţin.

În literatura juridică se evidenţiază că jus abutendi reprezintă dreptul de a dispune de lucru şi este un atribut al dreptului de proprietate care îmbracă două forme: dispoziţia materială şi dispoziţia juridică.[1]

Juridic, dispoziţia materială însemnează că proprietarul are posibilitatea de a dispune de lucrul lui pentru a modifica, transforma, consuma sau distruge substanţa acestuia.

Pe de altă parte, dispoziţia juridică conţine ideea că proprietarul are dreptul de a înstrăina lucrul său prin acte juridice între vii (vânzare, donaţie, contract de întreţinere sau rentă viageră) sau pentru cauză de moarte. În acelaşi timp, proprietarul poate înstrăina unele atribute ale dreptului de proprietate, consecinţa fiind naşterea unor dezmembrăminte ale acestui drept, poate constitui garanţii reale sau poate renunţa la dreptul de proprietate.[2]

Potrivit DEX 1998 a dispune înseamnă a avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință.[3]

Există în Sfânta Scriptură mai multe referinţe care prezintă dreptul lui Dumnezeu de a dispune (decide) aşa cum găseşte de cuviinţă în legătură cu poporul Său.

În Deuteronomul capitolul 28 avem prezentate consecinţele ascultării şi cele ale neascultării poporului Israel de Dumnezeu: binecuvântarea, în primul caz şi blestemul  în cel de-al doilea. În cuprinsul  acestor blesteme (judecăţi ale lui Dumnezeu) este cuprinsă şi ideea de a vinde pe poporul Său:  Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră. – Deuteronomul 28:36. Aceeaşi  idee se regăseşte şi în cuprinsul cărţii Judecătorii: Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim. – Judecatorii 4:2. Dispunerea lui Dumnezeu în ceea ce priveşte judecare poporului necredincios este prezentată sugestiv în 2 Împăraţi capitolul 17: De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel, şi i-a îndepărtat de la faţa Lui. – N-a rămas decât seminţia lui Iuda: şi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea feţei Lui. Căci Israel se dezlipise de casa lui David şi făcuseră împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-i abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Şi Israel a fost dus în robie, departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi. Realizarea concretă a acestei dispoziţii este amintită şi în Psalmul 44: Vinzi pe poporul Tău pe nimic şi nu-l socoteşti de mare preţ. – Psalmul 44:12.

În Noul Legământ Mântuitorul nostru ne învaţă sa ne rugăm dorindu-ne ca voia lui Dumnezeu să se facă, ceea ce El dispune cu privire la noi să aibă loc: vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. – Matei 6:10. Cu privire la Sine Însuşi Domnul nostru aplică ceea ce învăţa altă dată recunoscând dreptul lui Dumnezeu de a dispune, de a hotărâ: zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” – Luca 22:42.

Apostolul Pavel subliniind aceleşi drept divin scrie: Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”? Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? (Romani 9:20-23)

Tot el acceptă, deplin încrezător şi liniştit, modul lui Dumnezeu de a lucra fie pentru menţinerea cuiva în viaţă fie pentru decesul unei persoane: căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. – Romani 14:8

În ce priveşte oferirea de daruri spirituale Bisericii, Pavel învaţă pe corinteni că Dumnezeu dispune ce şi cui: sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (1Corinteni 12:4-11)

Având în minte acelaşi drept al lui Dumnezeu manifestat în menţinerea slujitorului Său într-o stare de umilinţă Pavel spune: şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Cor.12:7-10)

Slujitorii sunt dăruiţi Bisericii în funcţie de acelaşi drept al lui Dumnezeu învaţă acelaşi apostol: este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători… (Efeseni 4:5-11).

Având în vedere cele expuse anterior putem conclude că alături de dreptul de a poseda şi dreptul  de a folosi, Dumnezeu are şi dreptul de a dispune de poporul  Său, în general, şi de fiecare persoană aparţinătoare acestui popor, în special.

Fiind Creatorul şi Răscumpărătorul poporului Său El are dreptul de a hotărâ totul în legătură cu acest popor.

În acelaşi timp, înţelegem din Cuvântul Său că acest drept nu se manifestă fără nici o logică, ci binecuvântarea sau blestemul, vânzarea sau rascumpărarea au loc funcţie de reacţia poporului Său la cerinţele Sale. Manifestarea voinţei noastre în direcţia corectă (ascultarea absolută de Dumnezeul suveran) va asigura un viitor şi o nădejde (Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11), pe când manifestarea voinţei înspre rebeliune va asigura o dreaptă condamnare: Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. – Obadia 1:15

În final doresc să-ţi adresez câteva întrebări dragă cititorule:

– Eşti gata să accepţi dreptul lui Dumnezeu de a dispune în ceea ce te priveşte? Accepţi aceasta fără să cârteşti?

– Eşti gata să te bucuri atunci când Dumnezeu a dăruit mai mult altora (spiritual sau pământeşte) sau eşti invidios?

– Eşti gata să-L urmezi pe Domnul suveran şi să-L lauzi în orice timp indiferent de ceea ce El decide pentru tine, casa ta, biserica din care faci parte sau ţara ta?

Mă rog lui Dumnezeu ca toţi acei ce vor citi aceste postări să aibă puterea de a recunoaşte dreptul de proprietate a lui Dumnezeu asupra poporului Său şi de a-L urma pe Dumnezeul iubitor şi suveran: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

 


[1] Dan-Ştefan Spânu, Drept civil. Drepturi reale principale, ed. S.C. Universul Juridic S.R.L., 2011, p.69

[2] Idem

[3] http://dexonline.ro/definitie/dispune/paradigma, vizualizat în 5 februarie 2013

Nor de etichete

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: