Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Noiembrie, 2013

Rugăciune pentru România


ww14
Doamne, binecuvintează preşedintele, primul ministru, miniştrii, parlamentarii, prefecţii, judecătorii, procurorii, poliţiştii, primarii, consilierii cu frică de Tine şi respect pentru oameni; ajută-i să lucreze pentru binele spiritual şi material al României!
imag
Doamne, binecuvintează pe copiii Tăi care sunt în poziţii de autoritate, centrale şi locale, în România; ajută-i să Te reprezinte cu cinste şi să fie unelte binecuvântate în mâna Ta!
Doamne, ridică în continuare copii ai Tăi în aceste poziţii de autoritate pentru gloria Ta şi binele naţiunii!
Doamne, binecuvintează pe toţi concetăţenii mei şi ajută-i să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Cristos, pe care L-ai trimis Tu, pentru a primi viaţa eternă!
Doamne, binecuvintează România!
image

Anunțuri

COMUNICAT către mass-media: „predicatorul penticostal” acuzat de pedofilie NU este membru în nici o biserică penticostală


Biserică ortodoxă independentă


Lucruri interesante despre papa Ioan Paul al II-lea


Guvernarea globala si Rosia Montana


Material primit de la ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

GUVERNAREA GLOBALA SI ROSIA MONTANA

Aveti uneori simtamintul ca in jurul vostru se petrec lucruri asupra carora parca nu aveti nici un control? Aveti uneori impresia ca sunteti neputinciosi in fata unor evenimente ori tendinte care apar peste noapte si se extind fara ca cetatenii sa aibe vreun cuvint de spus? Va simtiti uneori alienati de lucrurile care se petrec in jurul vostru? Aveti impresia ca istoria se deruleaza in fata ochilor vostri fara a putea face ceva? Sunteti frustrati ca diverse organizatii neguvernamentale din afara Romaniei uneori par sa aibe mai multa influenta asupra legiuitorilor ori statului roman decit noi, cetatenii ei? Va preocupa ca liderii nostri par sa asculte mai mult de vocea unor grupuri straine decit de noi?

Daca raspunsul la aceste intrebari este afirmativ, va asiguram ca nu sunteti singurii care gandesc asa. La fel gandesc tot mai multi cetateni din intreaga lume. La noi acasa parem a fi neputinciosi privind explotarea resurselor noastre nationale, si parca nu avem niciun cuvint de spus. Fie ca e vorba de aurul nostru, adica Rosia Montana, de gazele noastre de sist, adica Vaslui, ori gazele naturale din Marea Neagra, toti suntem afectati de o influenta parese invizibila, dar reala. Parca Chevron si Exxon au mai multa infleunta in tara noastra decit noi si parca la fiecare targ pe care il facem cu occidentalii pierdem. Ori ganditi-va la ideea ca planeta e suprapopulata, o idee aparuta undeva, cindva, generata de cineva, care insa a fost imbratisata de elita secularista a lumii, de organizatii internationale, de Uniunea Europeana si se manifesta in genocidul global numit avort. Ori ginditi-va ca daca dorim sa eutanasiem caini maidanezi organizatiile occidentale ne sar in cap si intimideaza conducerea Romaniei. Iar daca ne opunem influentelor nocive care vin din afara Romaniei ni se spune ca nu suntem in pas cu lumea ori chiar habotnici.

Guvernarea globala

Daca doriti un raspuns la intrebarile ori preocuparile acestea cititi mai departe. Tot mai multi cetateni si cercetatori sunt si ei preocupati de subminarea suveranitatii nationale de la un capat la altul al pamintului, de erodarea statului de drept si a democratiei, si de diminuarea treptata a influentei individului in societate in folosul grupurilor suprastatale. Ei numesc acest fenomen guvernarea globala, o tendinta in fata careia chiar si marile puteri par sa fie neputincioase. Guvernarea globala ne preocupa si pe noi, miscarea pro-familie din Romania si din intreaga lume, pentru ca ea afecteaza valorile. Le modifica contrar vointei cetatenilor lumii si le impinge intr-o directie radical opusa. Celor care sunt ingrijorati ori doresc sa cunoasca mai mult depre guvernarea globala le recomandam cartea lui John Fonte, Sovereignty or Submission (“Suveranitate ori supunere”), publicata in 2011. John Fonte e un autor american, iar argumentele cartii lui, cu toate ca sunt adresate mai mult americanilor, sunt valabile pentru orice individ ingrijorat de erodarea democratiei si a suveranitatii nationale. Asta ne vizeaza si pe noi, cetatenii Uniunii Europene si ai Romaniei. Subtitlul cartii lui Fonte atrage atentia asupra subiectului cit se poate de serios al cartii: Will Americans Rule Themselves or Be Ruled by Others (“Se vor guverna americanii pe ei insisi ori vor fi ei guvernati de altii”?) Aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem si noi, cetatenii Romaniei, la fel ca si cei care ne conduc: ne vom guverna noi romanii pe noi insine ori vom fi guvernati de altii?

Un concept nou

Conceptul de guvernare globala e un concept relativ nou. Si asta ingrijoreaza. Dateaza de la finele Razboiului Rece, adica de cel mult 25 de ani, dar ramificatiile acestei idei sunt bine infipte peste tot, la nivel academic, politic, legislativ, juridic, ori la nivel de organizatii internationale. El devine tot mai mult baza deciziilor guvernelor nationale, si al tratatelor bilaterale ori internationale. Un exemplu sunt Protocoalele de la Kyoto privind incalzirea globala, ori stabilirea, in trecutul recent, a Curtii Penale Internationale. Mai zilnic apar articole in presa, comentarii in media, dezbateri televizate, ori conferinte peste tot in lume care promoveaza guvernarea globala in detrimentul guvernarii suverane si nationale. Opozitia fata de acest trend care se extinde cu o viteza mare este aproape inexistenta. A te opune inseamna a risca sa fii numit inapoiat. Cartea lui Fonte, insa, exprima vocea si ingrijorarea majoritatii covarsitoare a cetatenilor lumii, in primul rind al americanilor de rind, care se impotrivesc guvernarii globale. Cu ingrijorarile exprimate de el se identifica probabil si majoritatea cavarsitoare a cetatenilor Romaniei si a celor care citesc aceste randuri.

Guvernarea globala este, de fapt, un sistem politic, ori un regim politic nou. Unul care, la fel ca cele de dinaintea lui, se crede mai bun ca cele care au existat in trecut, mai capabil sa rezolve problemele societatii contemporane, dar nu pornind de la retete nationale ci de la retete globale. La nivel concret, guvernarea globala cauta sa uzurpe autoritatea parlamentelor nationale, alese ori demise de cetateni prin alegeri, si sa investeasca aceasta autoritate in organizatii suprastatale, tribunale internationale, birocratii transnationale, ori organizatii neguvernamentale internationale. Acestea din urma nu dau socoteala nimanui. Cetatenii sunt fara putere sa le demita ori sa le infleunteze directia. In sistemul de guvernare national autoritatea politica decurge de la cetateni la parlament, dar in sistemul de guvernare globala autoritatea decurge in sens invers, de sus in jos. Pot oare cetatenii Europei sa demita din functie membrii Comisiei Europene, aceste persoane atit de influente care ne fac viata mizerabila, spunindu-ne chiar si ce putem pune in gradinile noastre, cit, si cind? Ori cite vite pot sa pasca la olalta pe un hectar de pamant? Raspunsul este negativ. Este guvernarea globala deci democrata? Categoric nu!

Ori ganditi-va la politica externa adoptata de Uniunea Europeana de promovare a avortului in tarile sarace ale lumii. Recent Uniunea Europeana a alocat 38 de milioane de euro pentru acest scop. Pot cetatenii UE sa se opuna? Pot ei sa zica nu? Pot ei sa traga la raspundere pe cei putini care au adoptat aceasta politica antiumana? Raspunsul este acelasi: nu! Un alt exemplu e promovarea prin corpul diplomatic al Uniunii Europene a “drepturilor minoritatilor sexuale” in Lumea a Treia. Pot cetatenii Uniunii Europene sa spuna ca nu e bine si ca fondurile alocate pentru acest program sunt risipa de bani? Nu. Ar putea Romania sa re-adopte pedeapsa cu moartea chiar daca cetatenii ei doresc? Categoric nu!

Aceste pozitii asupra carora nu avem control sunt decise de un grup foarte rastrins de persoane, elita lumii occidentale. Platiti din fondurile publice, se aduna pentru conferinte care dureaza saptamini la rind, fac decizii, si le transpun la nivel global prin comitetele organizatiilor mondiale. Ne spun ca scopurile lor sunt nobile: avortul protejaza femeile, iar “drepturile minoritatilor sexuale” reflecta aspiratia societatii globale spre egalitate. Care om cu mintea intreaga, deci, s-ar putea opune acestor idealuri “nobile?”

Dar aceste grupuri, bine infipte la nivel transnational, sunt agresive. La sfartisul anilor 90 elita transnationala a devizat notiunea de “incitarea la ura” (“hate speech”) cerind ca statele suverane sa ingradeasca libertatea de exprimare la nivel national care “incita la ura” impotriva diverselor grupuri minoritare. In 2001 un comitet ONU a inaintat un Memoriu Statelor Unite cerind abrogarea amendamentului la Constitutia SUA, care dateaza din anii 1780, si care interzice autoritatilor sa ingradeasca libertatea cuvintului. Motivul: garantiile constitutionale impiedica adoptarea de legislatie interna pentru interzicerea discursurilor care jignesc. Romania isi are si ea echivalentul miscarii transnationale de restringere a libertatilor individuale: se numeste Centrul National de Combatere a Discriminarii care amendeaza pe cetatenii tari care fac afirmatii care, in opinia celor de la CNCD, ofenseaza diverse grupuri din Romania.

Cu multa agresivitate actioneaza si un alt comitet ONU, acela care monitorizeaza Conventia de Eliminare a Tuturor Formelor de Discriminare Impotriva Femeilor. Scopul Conventiei, enuntat elocvent ca fiind acela de a promova sanatatea femeii, este, de fapt, la nivel practic, acela de a promova avortul si controlul populatiei. In 1997 acest Comitet a atacat Slovenia pentru ca doar 30% din copiii Sloveniei erau inscrisi la gradinita. Oare ce o avea asta cu guvernarea globala? Locul copiilor e la cresa si in gradinita iar al femeii la birou, dupa ideologia guvernarii globale.

Drepturile omului

Aici se incadreaza si mult trimbitatele drepturi ale omului. Care om cu mintea sanatoasa s-ar opune “drepturilor omului”? Problema, insa, este ca “drepturile omului” sunt inventate de un grup restrins de personalitati radicale, apoi sunt adoptate de diverse comitete ale ONU, iar apoi transmise pe verticala, de sus in jos, pentru a fi adoptate de statele suverare si implementate de tribunale internationale ori regionale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului se incadreaza exact in acest perimetru. Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu mentioneaza orientarea sexuala, dar CEDO e obsedata cu promovarea agresiva a nediscriminarii pe baza de orientare sexuala si a drepturilor “minoritatilor sexuale”. Pur si simplu a trecut peste vointa statelor suverane si a inserat in jurisprudenta ei nediscriminarea orintarii sexuale. Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului, echivalentul de dincolo de Ocean a lui CEDO, face ravagii in Lumea Noua. Condamna toate statele din Emisfera Vestica pentru tot felul de incalcari de drepturi ale omului. Din fericire, insa, spre deosebire de CEDO, deciziile ei nu sunt obligatorii pentru statele membre. Inflatia “drepturilor omului” creste in timp ce penuria obligatiilor creste si ea. In alte cuvinte, inflatiei drepturilor omului ii coresponde o penurie a obligatiilor.

In vara anului trecut un grup de ideologi bine cunoscuti ai guvernarii globale, printre ei Naom Chomsky si Richard Falk, au lansat un Manifesto for a Global Democrary (“Manifest pentru o democratie globala”) A fost lansat la London School of Economics. Printre ideile sugerate de ei se afla si stabilirea unei Adunari Parlamentare a Natiunilor Unite care in timp sa se transforme intr-un Parlament Mondial. “Cerem, zic ei, fiecarei fiinte umane sa participe in constituirea unei democratii globale”. (“We ask every human being to participate in the constitution of a global democracy”.) [Textul Manifestului poate fi citit aici: http://globaldemocracymanifesto.wordpress.com/english-2/%5D

Uniunea Europeana si guvernarea globala

Uniunea Europeana e experimentul cel mai radical cunoscut pina in prezent privind guvernarea globala. Se vorbeste mult despre ceea ce se recunoaste pe fata: Uniunea Europeana sufera de un deficit democratic. Uniunea Europeana nu e o democratie, ci o birocratie suprastatala care reglementeaza cele mai mici detalii din viata cetatenilor europeni. Aici noi romanii avem deja o exprienta neplacuta. Din putul comunist am cazut in lacul birocratiei suprastatale unionale. Parlamentarii nostri isi petrec majoritatea timpului implementind in Romania directivele unionale adoptate impotriva vointei noastre la nivel unional de o elita transnationala. Elita transnationala nu e loiala fata de statele membre ori fata de cetatenii Europei. Ei sunt loiali guvernarii transnationale, globale.

Dar Romania? Guvernarea globala se simte tangibil si in Romania in contextul actual de revizuire a Constitutiei. Ideologia care se manifesta in spatele acestui demers e una a guvernarii globale. E bine ca cetatenii tarii sa fie suspiciosi fata de intentia de regionalizare a tarii si de abrogare a caracterului suveran al Romaniei. AFR nu e indiferenta fata de uzurparea suveranitatii noastre nationale. AFR a propus citeva amendamente constitutionale care sa impiedice exercitarea guvernarii globale in Romania, printre ele supunerea la referend a tratatelor de integrare europeana, ori nerecunoasterea in Romania a deciziile CEDO care contravin Constitutiei Romaniei.

Moartea unui pastor baptist


Am primit zilele acestea un link cu o înregistrare postata pe youtoube (http://m.youtube.com/watch?feature=c4-feed-u&v=7jx-YOBGD7w).
Am urmărit cu atenție aceasta inregistrare si consider ca este important sa o postez deoarece nu trebuie sa uitam pe cei ce au platit un preț mare pentru credința in Cristos.
In vremea de libertate pe care o avem, cand unii renunța la aceasta credință atât de ușor (http://decluj.wordpress.com/2013/10/30/domnilor-eu-m-am-retras/), consider ca martirii perioadei comuniste sunt un model pe care trebuie sa fim gata sa-l urmam.
Dumnezeu sa ne ajute!

Fenomenul penticostal luat in discuție la Vatican


Sursa: http://www.stiricrestine.ro/2013/11/03/fenomenul-penticostal-luat-discutie-la-vatican/

În prima decadă a lunii aprilie 2013, a avut loc la Vatican un simpozion internaţional „Evanghelici, penticostali şi carismatici – noile mişcări religioase, o provocare pentru Biserica Catolică”, organizat de către Conferinţa Episcopală Germană, cu prezenţa cardinalului Kurt Koch, preşedintele Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor împreună cu teologi, experţi în practică şi teologie pastorală și sociologi din douăzeci de ţări de pe patru continente.

Doi experţi ce cunosc situaţia din America Latină au comentat agenţiei Zenit de ce mii de catolici lasă Biserica Catolică şi pleacă la astfel de grupuri şi cum se poate evita fenomenul: monseniorul Norberto Strotmann, episcop de Chosica (Peru) și președintele Comisiei pentru Doctrină și Credință al Episcopatului din Peru, și doctor Jose Luis Perez Guadalupe, sociolog, fondator al pastoratului social din aceeași dieceză și expert în noile mișcări religioase. Norberto Strotmann, misionar de origine germană, admite faptul: „în America Latină, în 40 sau 50 de ani am pierdut cel puţin 15% din credincioşi în favoarea acestor mişcări”.

Vedere panoramică de la Vatican

De ce pleacă catolicii?

Cauza este foarte bine definită.Conform lui Jose L. Perez (şi acest lucru este consemnat în concluziile simpozionului), catolicii pleacă la penticostali deoarece:

– Acolo se întâlnesc cu o experienţă divină reală;

– Acolo găsesc o viață de părtășie în comunitate;

– Acolo primesc o învăţătură de care au nevoie.

„Oamenii spun că la penticostali se întâlnesc pentru prima dată cu o experienţă reală cu Dumnezeu, se regăsesc ca fiind parte dintr-o comunitate religioasă, şi mai nou pentru prima dată înţeleg şi se simt interesaţi realmente de conţinutul credinţei lor”, explică Jose L. Perez. El semnalează că aceste lucruri s-ar putea experimenta şi în Biserica Catolică, şi dacă nu le găsesc în catolicism, „problema nu este teologică, ci pastorală, metodologică”.

Perez a făcut o probă încă prin 1991. A întrebat pe 1000 de catolici care au plecat la penticostali: „dacă ceea ce dumneavostră aţi găsit la aceste grupuri, aţi fi găsit în Biserica Catolică, aţi fi plecat?” „Şi 92% mi-au răspuns că nu ar fi plecat.”

Norberto Strotmann

Soluţia ar fi în carismaticii catolici

Strotmann semnalează că în timp ce bisericile catolice din multe părţi din Asia şi Africa şi-au asumat metodologia carismatică, în America Latină încă nu s-a făcut cu suficientă profunzime. Deoarece propunerea lui nu este combaterea penticostalilor şi a carismaticilor, ci tocmai contrariul: „constă în a avea penticostali şi carismatici catolici şi va funcţiona”, a semnalat Strotmann.

Cheia problemei se găseşte în cifre, şi episcopul misionar dovedeşte: „am o medie de 15 000 de credincioşi la un preot, ceea ce face imposibilă o pastoraţie personalizată. Dacă nu reuşim ca în următorii zece ani să umplem această distanţă cu apropierea de colaboratori laici locali, pierderile pentru Biserica Catolică în America Latină ar putea fi mai ridicate”.

Din contră, în Biserica Penticostală fiecare pastor sau lider asistă doar 50, 100, 200, sau 800 de persoane pe care le cunoaşte pe nume şi le ascultă problemele. De asemenea, mulţi se organizează în celule mai mici, grupuri de 10, 20 de persoane. Toată lumea se simte sprijinită şi integrată.

Penticostalismul funcţionează bine în special unde există multă emigraţie, în megaoraşele din America, Africa şi Asia, unde milioane de persoane sosesc de la ţară şi umplu oraşul monstruos şi devorator, şi găsesc acolo un grup care îi integrează: grupul penticostal, în timp ce în parohia catolică, cu mii de membri care nici măcar nu se cunosc şi nu se salută la liturghie, este un anonim în plus.

Nu se vor întoarce, cum am crezut …

„În America Latină, majoritatea, dacă nu toţi penticostalii, evanghelicii şi neopenticostalii numiţi carismatici, au fost înainte catolici” se lamentează Jose L.Perez. „Aceasta este o provocare pastorală. Ceea ce mă bucură în comparaţie cu acum douăzeci de ani, când am început să scriu, este că acuma există o cunoaştere a realităţii. Ceea ce înainte nu se putea accepta este faptul că aceştia (penticostalii n. tr.) erau interlocutori credibili, grupuri religioase valide, şi erau numiţi secte, şi că le spălau creierul celor care se duceau la ei, nişte ignoranţi ce se vor întoarce de unde au plecat. După mai bine de douăzeci de ani continuăm să aşteptăm ca să se întoarcă. Acum douăzeci şi doi de ani, în Peru ei erau 5%, acum sunt aproximativ 15%.

Mai mult de două mii de persoane pentru un preot, greu de gestionat

Strotmann insistă cu numerele, cu mulţimile care sosesc în cartierele mărginaşe, faţă de Biserica Catolică ce nu a ştiut ca să se organizeze. „Dacă vedem fenomenul cartierelor mărginașe în Lima sau alte locuri din Peru, spuneţi-mi un caz unde a avut o planificare pe termen mediu sau lung pentru a-i încorpora pe toţi aceşti oameni. Într-un district din Lima precum San Juan de Lurigancho, pastorul are între cinci sute şi opt sute de credincioşi ca membri. În schimb, presbiterii din dieceza mea au cincisprezece mii de persoane, ceea ce face imposibilă o relaţie personală. Tot ce trece de două mii de persoane este imposibil de atins, pentru care aproape că nu există nicio şansă pentru Biserică (catolică n.tr.)”. „Catolicismul cu a sa structură clericală are nevoie de mult mai mulţi clerici care să se ocupe de aceste mulţimi de oameni şi niciodată nu va avea atâţia”.

Jose L. Perez

Jose L. Perez nu neagă, de asemenea, faptul că viaţa persoanelor (care trec la penticostali n.tr.) se schimbă în bine, într-un stil mai creştin: „tu vezi oameni care fiind catolici se îmbătau, îşi loveau nevasta, sau aveau mai multe femei şi dintr-o dată îi vezi intrând în aceste grupuri şi devin persoane harnice, care lasă alcoolul şi îşi schimbă viaţa, și aceasta este experienţa majorităţii celor de acolo”. Perez insistă și într-o schimbare importantă în sectoarele sociale din care provin noii convertiți. „Dacă în anii `50 din secolul trecut, grupurile evanghelice se reduceau la unele grupuri minoritate de provincie și din clasele de jos, şaizeci de ani mai târziu deja situația s-a schimbat. Astăzi avem grupuri de penticostali și carismatici din clasele de mijloc și din cele înalte, cu profesioniști, oameni educați și politicieni. Avem un caz special în Brazilia, unde doar 64 % din populație sunt catolici și între 20-25% se numesc evanghelici. Dacă 43% dintre catolicii din lume trăiesc în America Latină, atunci pentru fiecare două puncte procentuale de pierdere a catolicismului în America Latină va însemna un punct de pierdere la nivel mondial”.

Sufletul cald al hispanicilor

Strotmann, un german rațional, se lamentează că de multe ori ierarhia nu știe ca să ajungă la sufletul cald al poporului hispanic. „Când eu am ajuns în Peru, două treimi dintre preoți erau străini”, spune episcopul misionar. „Uneori suntem raționali, dar comunicarea în America Latină este cu totul altceva. Nu există sensibilitatea necesară, iar comunicarea latină este mult mai emoțională, afectivă. Ceea ce ar putea să învețe Biserica Catolică este forma în care este reprezentată credința în Hispanoamerica: într-o formă simplă și cu un adevăr care prinde la public și aduce bucurie și nu un coșmar ce mă omoară ….” Pentru aceasta cere să se lase un spațiu pentru o mai mare autoexpresie a credinței, așa cum vedem în noile mișcări. „Dacă nu se mișcă ceva cât mai repede în America Latină, pierderile catolicismului mondial pot fi considerabile”, insistă episcopul.

Primele reacții apostolice

Jose L. Perez afirmă, ca sociolog, că el vede că va sosi un moment în care penticostalismul nu va mai crește. În parte, datorită saturației sociale, își vor umple spațiul lor natural. Pe de altă parte, deoarece Biserica Catolică a reacționat. „Ceea ce acum douăzeci de ani nu se auzea, astăzi se aude. Noile atitudini sunt spre o biserică aproape de oameni și modestă; de a se întoarce la origini, de a simți din nou adevăratul sens al bisericii. Viitorul în America latină nu va fi ca cel european unde, în anii `50, avea 52% catolici și 48% protestanți care se luptau între ei. Acolo am ajuns că astăzi în Germania, grupul majoritar este cel care nu mai crede în nimic.

Pentru Strotmann, ceea ce omoară cu adevărat viața spirituală este opulența, lucrurile materiale. În Europa nimeni nu-și mai pune acea întrebare, decât probabil de la şaptezeci şi cinci de ani în sus, despre sensul vieții; suntem acaparați de mașini, de lucruri personale, de tehnologie, și nici nu ne dăm seama că pierdem ce este mai important. Pentru Perez, provocarea viitorului nu va mai fi de catolici sau penticostali, „ci să vedem dacă civilizația mai este creștină și noi, ca creștini, vom mai putea ajunge la societate, la oameni, dacă va mai fi cineva care să ne asculte”.

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro „Fenomenul penticostal” luat în discuție la Vatican – Stiri Crestine.ro

Nor de etichete

Blogul lui Remus Rasvan

Să nu prețuiti nimic mai mult decât dragostea pentru Hristos!

Popas pentru suflet

Cristian Ionescu

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

%d blogeri au apreciat asta: