Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Martie, 2012

Cât de mult le plac unor penticostali gogoșile calde?! (2)


În Crezul care este recitat în bisericile ortodoxe se spune referitor la biserică ca ea este : Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Referința că Biserica ortodoxă este apostolică are de-a face și cu ideea de susccesiune apostolică, așa cum a amintit și preotul la Beiuș. Ce conține aceast concept al succesiunii apostolice  în concepția ortodoxă? În ,,Crezul” nostru, noi caracterizăm Biserica noastră ca APOSTOLICĂ. Numim  astfel Biserica, deoarece ea are o legătură cu Sfinţii Apostoli şi exterior şi interior. Spunând că Biserica noastră se leagă ,,exterior” cu Sfinţii Apostoli, ne referim la ,,neîntrerupta succesiune apostolică”, despre care am vorbit în predica nostră anterioară. Într-adevăr, harisma preoţească [clericală] şi rangul bisericesc pe care l-au avut Sfinţii Apostoli, le deţin întocmai şi episcopii de astăzi. Apostolii i-au hirotonit pe urmaşii lor şi aceia pe urmaşii lor şi, astfel, Biserica din toate vremurile şi din toate locurile se află într-o neîntreruptă succesiune a păstorilor Ei cu Apostolii. Lucrul acesta, iubiţii mei, are o mare importanţă şi, de aceea, şi Biserica noastră, din vechime, păstra cataloage ale episcopilor, care ajungeau până la Apostoli. Şi au numit ,,exterioară” această mărturie despre Apostolicitatea Bisericii nu pentru că este secundară, ci pentru că este un semn exterior, un „semn palpabil” despre legătura Bisericii noastre cu Apostolii.

Biserica se mai numeşte Apostolică, deoarece se leagă şi ,,interior” cu Sfinţii Apostoli. Spunând aceasta, ne referim la faptul că Biserica păzeşte, trăieşte şi propovăduieşte învăţătura Sfinţilor Apostoli. Şi această însuşire ,,interioară” a Apostolicităţii Bisericii noastre provine din prima, din însuşirea Ei ,,exterioară”. Într-adevăr, succesiunea apostolică a episcopilor Bisericii noastre garantează şi Apostolicitatea învăţăturii Ei    În sfârşit, prin cele de mai sus vrem să spunem şi să subliniem că Biserica noastră este Apostolică pentru că este PATRISTICĂ. Are, adică, în orice vreme Sfinţi Părinţi, care, prin neîntrerupta succesiune apostolică, au nu numai harul preoţiei, ci şi păstrează şi trăiesc şi predică învăţătura apostolică. (sursa: http://www.impantokratoros.gr/iermia-de-gortina.print.ro.aspx)

La aceste afirmații care prezintă pe scurt conceptul ortodox de succesiune apostolică eu doresc să pun doar câteva întrebări și ofer doar scurte explicații.

1. Oare cu adevărat episcopii ortodocși ai BOR de astăzi sunt urmași apostolilor Domnului Iisus? Cine ne poate garanta că așa este?   Dacă unul dintre cei ce s-au aflat pe linia episcopilor ortodocși din România nu a fost credincios ce s-a întâmplat cu cei peste care și-a pus el mâinile? Mai sunt ei în succesiune apostolică sau nu?

2. Dacă răspunsul este da oare nu ar trebui să țină, să trăiască și să predice adevărurile trăite și predicate de apostoli, așa cum se pretinde în conceptul ortodox de succesiune apostolică? Fac ei așa?

3. Unde este cuprinsă acestă învățătură apostolică? Raspunsul evident este: în Sfânta Scriptură. Dacă însă se compără unele învățături pe care le dau episcopii ortodocși de astăzi cu învățăturile apostolilor Domnului se poate observa că sunt într-o vădită contradicție! Multe dintre ele au fost amintite de acest preot și le vom vedea pe parcursul postărilor despre gogoșile de la Beiuș.

4. Care este ideea biblică a succesiunii apostolice?

Mai întâi, putem spune că pentru apostoli adevărul a fost foarte important. Ei erau convinși că doar rămânerea în adevăr dă siguranța salvării. Ei doreau ca adevărul să fie transmis mai departe. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi (2Timotei 1:13-14). Putem spune că acest dreptar se referă la învățăturile cuprise în Sfintele Scripturi.

În al doilea rând, ce se poate spune despre cei ce au adăgat la Sfintele Scripturi ideeile lor mai vechi și mai noi? Mai sunt aceștia succesori ai apostolilor? Raspunsul îl oferă același apostol: Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa multora (2Timotei 2:16-18). Prin urmare abaterea de la adevăr era calificată de sfântul apostol ca o pierdere a succesiunii! Despre unul dintre cei pe care îi menționează (Imeneu) spune că l-a dat pe mâna Satanei! Probabil că această stare nu este o stare prea bună! (Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească- 1 Tim.1:20). Iar apostolul Ioan scria bisericii din timpul lui avertizându-i despre pericolul părăsirii adevărului și implicit a părtășiei cu Cristos și apostolii și avându-i în vedere pe lupii de atunci și de astăzi îmbrăcați în haine de oi:  Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele- (2In. 7-11) Oare de ce Pustan îi urează unui om care propagă minciuni în Numele Lui Cristos: Bun venit! De ce? Pentru că a căzut din adevăr când și-a făcut semnul crucii, când s-a închinat la icoane, când girează pentru astfel de oameni care îmbracă minciuna frumos! De ce? Pentru că este ca și el! În timp acest fapt va deveni din ce în ce mai clar!

În cele din urmă putem afirma că este un urmaș al apostolilor acel credincios ca este statornic în mărturisirea adevărului până la sfârșit. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! (Evrei 13:7). La rândul său Pavel îl instruia pe Timotei astfel: Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţă în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:13-17). Nevoia de a rămâne în adevăr este subliniată cu tărie de apostolul neamurilor! Amăgirea însă va cuprinde pe unii. Oridecâte ori un episcop, pastor, profet este prin ceea ce face sau ce spune în contradicție cu ceea ce este scris în Sfânta Scriptură acel cineva, oricine ar fi el, este departe de Cristos și de apostolii Lui!

În consecință, se impun următoarele concluzii:

1. Sunt urmași ai apostolilor (în succesiune apostolică) cei ce au rămas fideli învățăturilor predate de Iisus și apostoli și care sunt cuprinse în Sfânta Scriptură.

2. Cei ce s-au abătut de la acest dreptar al învățăturii sănătoase sunt în afara acestei succesiuni oricât de mult ar pretinde că sunt succesori ai apostolilor!

Cât de mult le plac unor penticostali gogoșile calde?! (1)


Cuvântul lui Dumnezeu descoperit în Sfânta Scriptură este norma pentru credință și trăire a vieții de credință. Chiar din primul articol Mărturisirea noastră de Credință spune: 1.  Noi credem că Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu fără greşeală şi singura noastră normă în viaţa de credinţă.

Biblia sau Sfânta Scriptură, compusă din Vechiul Tes­tament şi Noul Testament, este insuflată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21).

Biblia este o descoperire dumnezeiască făcută oame­nilor. Ea a fost scrisă în diferite perioade de timp, până la finalizarea ei, prin cartea Apocalipsei. Nimeni nu are drep­tul să adauge, să scoată sau să schimbe ceva din ea (Prov. 30:6; Gal. 1:8-9; Apoc. 22:18-19).  Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, viu şi lucrător, mai tăietor ca o sabie cu două tăişuri (Evrei 4:12).

Vechiul Testament ne arată cum Dumnezeu a pregătit venirea în lume a lui Mesia, care este Domnul Isus Hristos (1 Cor. 10:6; Gal. 3:24; Col. 2:14-17; Efes. 2:14-16; Evrei 8:13).

Noul Testament ne arată viaţa şi învăţătura Domnului Isus Hristos care stau la temelia Bisericii lui Dumnezeu. De asemenea, Noul Testament cuprinde învăţătura apostolilor (Rom. 10:4; 3:24; 1 Cor. 15:12; 2 Tim. 1:13; Romani 1:16; 2 Tes. 1:8-9).

Prin urmare, concepția unui creștin penticostal depre lume și viață trebuie să rezulte din înțelegerea și aplicarea la viața cotidiană a învățăturilor cuprinse în Sfânta Scriptură. În ea ne este revelat adevărul despre lume și viață. În ea este cuprins singurul adevăr absolut. Iisus, Domnul și Mântuitorul nostru, spunea: Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul (In.17:17).

Într-o lume în care se promovează și se încurajează relativismul și depășirea  barierele confesionale  noi, creștinii penticostali, trebuie să rămânem la adevărul Sfintelor Scripturi, adevăr care ne învață principiul separării (adică există niște bariere pe care cei ce sunt creștini autentici nu vor să le îndepărteze, deoarece ele ne protejează) credincioșilor de păcat, lume și de cei ce pretind că Îl urmează pe Cristos, dar cu faptele Îl tăgăduiesc. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela (1Cor.5:9-13). Deci apostolul Pavel era pentru bariere! Este evident că nu toți cei ce se pretind creștini și slujitori ai lui Cristos și sunt ceea ce pretind. Deci adevărații urmași ai lui Cristos vor crede și vor aplica cest principiu al separării credincioșilor. Ei nu cred că toți vor merge în Împărăția lui Dumnezeu, ci doar unii și aceia puțini (Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află (Mt.7:13, 14)

Analizându-i în lumina Bibliei îi putem recunoaște pe acești creștini și slujitori falși. Despre sursa minciunii Mântuitorul nostru ne spunea:  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (In.8:44)  Iată ce scria și apostolul Ioan în primul veac: Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. (1In.3:5-10)

Unul dintre păcatele prezentate de Cuvântul lui Dumnezeu ca păcat este minciuna. Acest păcat este deosebit de grav, mai ales atunci când este folosit pentru pierzarea celor ce ascultă. De aceea Pavel îndemna și avertiza pe Timotei: Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1Tim.4:16). Iar Petru scria prezbiterilor: Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei. (s.n.) (1Pt.4:1-3).

Acestea fiind spuse și având în vedere din nou pe încă pastorul penticostal Pustan și recenta îmbărbătare  (Dumnezeu sa-l folosească pentru întărirea sufletelor noastre și pentru binecuvântarea noastră, le spuse spre luminare întru ortodoxie, marele pastor) a penticostalilor din Beiuș la a urma calea cea minunată a ortodoxiei doresc să prezint în câteva postări minciunile prezentate așa de frumos de domnul preot Constantin Necula (ca niște gogoși proaspăt încălzite la microunde și servite pofticioșilor din acea adunare) . 

Nu știu cât timp îmi va lua deoarece sunt foarte ocupat, dar trebuie lăsat ca lumina adevărului să strălucească în acest întuneric gros. Repet, minciuni în comparație cu adevărul revelat în Sfânta Carte. Ce bine este că avem Scripturile pe limba noatră, altfel lupii îmbrăcați în haine de oi ne-ar fi dus spre pierzare! Despre acești lupi ne-a averizat Domnul Iisus, dar și apostolii (Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori– Mt.7:15; Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma– Fp.20:30). Dragii mei, ascultați-mă: turma lui Cristos din CCPR și nu numai este în pericol  și din cauza acestui lup: Ioan Pustan. Mai sunt și alți lupi cu doctorate! Încet dar sigur le vom vedea colții!

Prima minciună:  Ortodoxia este o biserică vie…Ortodoxia este una sfântă și apostolică Biserică…Este sfântă, ortodoxia că Îl are Cap pe Cristos…Apostolică pentru că încă mai propovăduiește Evanghelia…Apostolică că transmite în istorie din episcop în episcop prin succesiune apostolică…

Potrivit Bibliei, Biserica pe care Domnul Iisus a înființat-o nu a fost Biserica Ortodoxă și nici preafrumoasa ortodoxie. Domnul Iisus Cristos a întemeiat Biserica Lui care este universală și în același timp locală. Ea este Trupul Lui viu, reprezentanta Lui pe Pământ și nu o organizație lumească în care spiritul lumii e viu și biserica mult lăudată e moartă. Această denumire pentru Biserica Răsăriteană a apărut la mult timp după aceea. Primii urmași ai Domnului Iisus nu au știut nimic de frumusețea BOR! Se poate observa cu ochiul liber ca BOR nu Îl are ca și Cap pe Cristos! Dacă El ar fi Conducătorul ei altfel ar arăta! Ce Evanghelie predică BOR? Domnul preot ne-a arătat Triodul și a citat din Tradiție! La analiza celorlate minciuni vom vedea ce evanghelie a predicat, ca reprezentant al ortodoxiei, de ziua ortodoxiei, într-o adunare penticostală!

Maria și exemplul ei pentru femeile de astăzi


În Cuvântul lui Dumnezeu întâlnim multe femei remarcabile ca Sara, Iochebed, mama lui Moise, Debora, Rut, Ana, Hulda, Lois, Eunice și altele. Însă de departe Maria se remarcă datorită rolului ei deosebit în întruparea Fiului lui Dumnezeu, în istoria mântuirii. Maria, mama Domnului Iisus, este subiect de discuție din mai multe perspective. Dacă pentru unii ea a fost doar un instrument sfânt prin care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, pentru alții ea este o adevărată divinitate deoarece i se aduce închinare prin rugăciuni, cântece etc.

În contextul  sărbătorii Zilei Femeii aș dori să privim la două caracteristici pe care Biblia ni le prezintă despre Maria, mama Domnului Iisus. 

Din Cuvântul sfânt putem observa că Maria se remarcă prin puritatea ei. Puritatea este una dintre valorile promovate de Legea lui Dumnezeu. Maria a fost crescută cu siguranță în acest spirit al purității cu gândul posibilității ca prin ea să se nască Mesia. Maria a știut să se păstreze pură. Este o certiudine că au fost multe fete pure în vremea aceea în Israel însă Dumnezeu a ales-o pe ea. Dumnezeu a cunoscut-o și ea a fost cea mai potrivită pentru a împlini planul lui Dumnezeu. Putem presupune că alegerea ei pentru acest scop nu a fost una arbitrară, ci ea a dovedit că și din acest punct de vedere se califică pentru înalta chemare de a da naștere lui Mesia, Mântuitorul lumii.

Deși era logodită cu Iosif, ei nu au locuit împreună ci au știu să-și păstreze puritatea (Mt.1:18).

Trăim vremuri dificile pentru cei ce doresc să trăiască potrivit principiilor biblice. Aceștia sunt din ce în ce mai disprețuiți, mai îngrădiți, mai marginalizați și priviți ca ceva ce trebuie să devină pe cale de dispariție. Sistemul lumesc promovează, sub așa-zisa mască a libertății, o viață fără nici o limită în care relațiile intime înainte de căsătorie sunt privite ca o normalitate, excepția fiind considerată anormală! Aceasta este lume în care trăim. Trist, dar adevărat!

În acest context social sumbru, exemplul Mariei este deosebit de grăitor și relevant. Maria ne învață puritatea. Puritatea a fost, este și va fi plăcută lui Dumnezeu. El a rânduit așa și oricine Îl ascultă va avea doar de câștigat.

Nu pot decât să încurajez pe toate tinerele să urmeze modelul de puritate al Mariei. Iată și câteva motive pentru care fiecare tânără trebuie să se păstreze pură:

1. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Dincolo de orice motiv care ar putea-o determina pe o tânără să se păstreze pură este că așa dorește Dumnezeu. El a dat legi care exprimă caracterul Său și care ne pot scuti pe noi de probleme prezente și eterne. În mintea fiecărei tinere trebuie să existe această voie a lui Dumnezeu! Și atunci când e departe de părinți, de cunoscuți, de biserică, ea nu este departe de Domnul; El este prezent petutindeni. Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui(2Cron.16:9a).

2. Păstrarea purității îi va aduce cinste și apreciere de la viitorul soț și-i va spori încrederea acestuia în ea. Și în familie e atâta nevoie de apreciere și încredere; ele pot veni ca o consecință a păstrării purității.

3. Aceasta o va scuti de sarcini nedorite și de rușinea care însoțeste aceste întâmplări. Singura metodă sigură de prevenire a concepției este păstrarea purității, este abstineța.

Prin urmare, în această perioadă care are o semnificație specială pentru fiecare femeie, priviți spre Maria și urmați modelul ei de puritate.

Apoi, de la Maria se poate învăța, pe lângă lecția puritații, și lecția credinței. Ea este vizitată de îngerul Gabriel. Acest înger îi transmite mesajul lui Dumnezeu: Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Lc.1:30-37). Reacția normală a Mariei a fost surprinderea, neînțelegerea acestor spuse. Cu toate acestea, ultimele ei cuvinte din aceast dialog cu mesagerul lui Dumnezeu denotă o credință puternică în Dumnezeul lui Israel, Cel care a ales-o pentru această lucrarea atât de măreață: Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! (Lc.1:38). Raspunsul Mariei oglindește credința ei autentică, o credință care o duce la o supunere desăvârșită. Deși dintre toate femeile de pe Pământ din acel timp ea a fost aleasă pentru acest rol deosebit de important în istoria salvării, ea se vede pe sine ca o sclavă care trăiește pentru voia stăpânului. În acest loc conduce credința adevărată! Maria acceptă prin credință spusele lui Dumnezeu, se supune total Lui și devine astfel persoana prin care Mântuitorul intră în lumea noastră.

Câte promisiuni extraordinare pot găsi femeile în Cuvântul lui Dumnezeu! Cât ajutor, câtă încurajare, câtă speranță! Toate acestea pot fi ale tale ca femeie prin credință. Apucă prin credință toate aceste promisiuni ale Tatălui ceresc! Oricare ar fi situațiile prin care treci, Dumnezeu are întotdeauna cuvânt și provizii pentru femeile care Îl caută cu toată inima. Este deosebit de important să înțelegi că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt pline de autoritate, că împreună cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. Maria a crezut, credința aceasta a dat naștere la supunere și astfel planul măreț al lui Dumnezeu s-a realizat prin ea. Dumnezeu are planuri extraordinare și pentru tine și pentru casa ta și pentru prezentul și pentru viitorul tău. Vrei să Îl crezi pe Dumnezeu pentru ca aceste planuri să poată fi împlinite prin tine și pentru tine? Poate Dumnezeu deja ți-a dat un cuvânt pentru o anumită situație; crede-L și vei vedea întâmplându-se lucrurile pe care ți le-a vestit, lucruri mărețe, lucruri care depășesc puterea ta de înțelegere dar care sunt potrivite cu puterea Lui. Pentru că El este Dumnezeul care poate face mai mult decât poți tu crede sau poți tu gândi!(Ef.3.20)

Te invit, în acestă perioadă specială pentru tine ca femeie, să privești spre modelul Mariei, un model de puritate și credință. Fie ca acest model biblic să te inspire pentru a trăi o viață în care aceste valori să fie o realitate cotidiană. Trăind potrivit acestor valori divine nu poți fi decât sub binecuvântarea Celui ce știe să răsplătească pe cele ce Îl iubesc cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea (Deut.6:5, Mc.12:30).

Vă doresc să aveți parte de revărsarea binecuvântării lui Dumnezeu asupra vieții voastre!

Nor de etichete

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: