Proclamarea victoriei lui Iisus

Archive for Decembrie, 2012

Să mai aşteptăm Sfârşitul lumii?


            După unii prevestitori astăzi sau pe 23.12.2012 ar trebui să fie sfârşitul lumii. Astăzi nu a fost să fie. Unii mai speră că va fi pe 23 pentru că s-au greşit unele calcule. Realitatea este că nu va fi nici pe 23!

            Cei ce au stabilit date şi vor mai stabili vor rămâne de ruşine; în acelaşi timp se dovedesc ignoranţi faţă de revelaţia singurului Dumnezeu adevărat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Această revelaţie este cuprinsă în Biblie sau Sfânta Scriptură. Prin această Sfântă Carte Dumnezeu ne vorbeşte că va fi un sfârşit al lumii în forma actuală şi Dumnezeu va face o lume nouă. Acest sfârşit va avea loc în urma intervenţiei directe a lui Dumnezeu şi va fi coordonat de El. Timpul pentru acest eveniment este păstrat de Dumnezeu. În suveranitatea Lui El va decide ce se va întâmpla şi când se va întâmpla.

            Cred că ceea ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei prin stabilirea de date este o lucrare a întunericului. Datele nu s-au adeverit şi nu se vor adeveri! Prin aceasta Duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor vrea să înşele pe oameni că lumea, în forma actuală, nu se va sfârşi niciodată. Oamenii vor vorbi: ai văzut că n-a fost nici pe 21, nu va fi nici pe 23, deci nu va fi niciodată! O mare amăgire orchestrată de Satan!

            Grija noastră, a muritorilor, ar trebui să fie să citim Cuvântul lui Dumnezeu şi să trăim potrivit acestui Cuvânt. Numai aşa avem şansa să avem parte de noua lume pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru cei ce-L ascultă!

            Vei fi printre aceştia, drag cititor?

            În continuare doresc să Îi dăm loc lui Dumnezeu să ne vorbească prin Cuvântul Său:

            Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria; ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin (2 Petru cap.3)

            Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.” Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor. Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” – Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare. (Apocalipsa 16)

            Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” (Apocalipsa 21:1-5)

            Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:36-39)

            Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. (Faptele Apostolilor 1:6-7)

 

La colectă


La colectă.

Dacă nu acum, atunci când?


Dacă nu acum, atunci când?.

Ce săptămână tragică!


Ce săptămână tragică!.

Problema morală a poporului român


Câteva ştiri şi articole de azi şi de ieri dezvăluie adevărata problemă a naţiei noastre care este, în mare parte, creştină  cu numele. Sunt îndurerat de atitudinile unor evanghelici (pastori şi profesori la şcolile teologice) care preamăresc (pe faţă sau subtil) învăţăturile şi practicile bisericii majoritare din ţara noastră.  Şi dacă ai curajul, în calitate de slujitor al lui Dumnezeu, să le atragi atenţia că merg paralel cu Sfânta Scriptură, ei îţi răspund că esti fanatic!

Ştirile pe care le postez demonstrează cu prisosinţă că nu este suficient să te numeşti creştin ci trebuie să fii!

Redau mai jos câteva legături care prezintă aceste situaţii grave:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/cum-a-fost-votat-un-plagiator-de-4-milioane-si-ceva-de-romani-10390367

http://www.evz.ro/detalii/stiri/fratii-crestin-filantropi-cu-afaceri-controversate-1015726.html

http://stirileprotv.ro/stiri/travel/o-metropola-plina-de-viata-bucurestiul-inclus-pe-lista-destinatiilor-preferate-de-turistii-gay.html

Dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra poporului Său (2)


            În literatura juridică s-a dat dreptului de proprietate următoarea definiţie: dreptul de proprietate este acel drept real (jus in re- acel drept patrimonial în virtutea căruia titularul său îşi poate exercita atributele asupra unui bun în mod direct fără intervenţia altei persoane- Dan-Ştefan Spânu- Drept civil.Drepturi reale principale, ed. S.C.Universul Juridic S.R.L., Bucureşti, 2011, p.37) care conferă titularului său dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale, de a-l folosi şi de a dispune de el, în mod exclusiv şi perpetuu, în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

          Proprietatea este, atât în sens economic cât şi juridic, expresia supremă a accesului oamenilor la posesia, folosinţa şi dispoziţia lucrurilor.[1]

            Aşa cum am precizat în postarea anterioară pe acest subiect ( https://ioanjoldes.wordpress.com/2012/11/15/dreptul-de-proprietate-a-lui-dumnezeu-asupra-poporului-sau-1/ ), prerogativele dreptului de proprietate sunt: dreptul de a poseda, de a folosi şi a dispune (jus possidendi, jus utendi, jus abutendi) de un bun şi toate aceste prerogative conturează puterea pe care o are proprietarul asupra lucrului.[2]

            Am analizat în postarea anterioară primul dintre aceste prerogative în relaţia dintre Dumnezeu- Stăpânul nostru- şi credincioşii care sunt proprietatea Lui.

De data aceasta voi analiza cel de-al doilea prerogativ: dreptul de a folosi (jus utendi).

            II. Dreptul de a folosi

            Folosinţa este acea facultate care conferă proprietarului respectivului bun utilizarea (usus sau jus utendi) acestuia, dar şi perceperea  şi culegerea fructelor produse de către acesta (jus fruendi).[3]

            Dumnezeu a intervenit în istoria omenirii pentru a-i salva pe oameni. Odată salvaţi, oamenii devin proprietatea lui Dumnezeu. Fiind în posesia Lui, Dumnezeu vrea să-i folosească pentru a lucra împreună cu El la împlinirea planului Său.

            Domnul Iisus, Mântuitorul nostru, spunea: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai”. (Ioan 5:17,19)

            De asemenea, Domnul Iisus a trimis pe cei 12 apostoli în lucrarea Împărăţiei lui Dumnezeu: Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi  le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. (Matei 10:1)

            Chemarea Domnului pentru Pavel vestită prin profetul Anania era de a fi folosit de Dumnezeu potrivit planului Său: Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel .( Faptele Apostolilor 9:15)

            Apostolul Pavel învăţa biserica din Corint în acelaşi sens al împreunei-lucrări cu Dumnezeu: Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.(1 Corinteni 3:9,10).

            Despre experienţa personală acelaşi apostol scria: Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.(1Cor.15:10)

            Şi în Vechiul Testament există multe exemple care arată că Dumnezeu vrea să-i folosească pe oameni pentru împlinirea planului Său. Oamenii aleşi de Dumnezeu se puneau la dispoziţia Lui şi erau folosiţi aşa cum dorea El. Este binecunoscut exemplul lui Moise care la început a refuzat, însă în cele din urmă a acceptat acea grea misiune încredinţată de Iahve.

            Pentru că mai sunt doar câteva zile pânăla Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului este potrivit să ne amintim şi de Maria, mama Domnului Iisus, care prin cuvintele spuse îngerului Gabriel, exemplifică foarte bine acest drept de folosinţă cu toate implicaţiile lui: Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1:38)

            Urmărind cu atenţie aceste referinţe putem observa foarte clar că Dumnezeu, în calitate de Stăpân al oamenilor, foloseşte oamenii pe care îi alege pentru ca planul Său etern să se împlinească.

            Chemarea pe care Domnul o face trebuie acceptată de cel ales, iar acest lucru ne arată că avem libertatea de a decide dacă vom urma direcţia pe care Domnul ne-o indică sau vom alege propriul nostru drum.

            Este esenţial pentru toţi creştinii să dobândească şi să îşi însuşească un mod de gândire biblic cu privire la propria persoană: Dumnezeu este Stăpânul credincioşilor iar credincioşii sunt proprietatea Lui; având această calitate, credincioşii au datoria de a se pune la dispoziţia Lui Dumnezeu pentru a fi folosiţi de El.

            Dragi creştini, este potrivit să ne întrebăm ce căutăm mai întâi: pe Domnul, Împărăţia Lui, lucrarea Sa sau interesul nostru primează. Apostolul Pavel se confrunta cu atitudinea unor credincioşi de atunci pentru care nu mai era prioritară Împărăţia lui Dumnezeu: Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. (Filipeni 2:21). Dacă ai fi trait în acel timp ce ar fi putut apostolul să scrie despre tine? Ai fi fost un exemplu pentru ceilalţi credincioşi?

            Dumnezeu ne-a făcut fiinţe libere având posibilitatea şi capacitatea de a alege; totuşi, în calitate de sclavi ai Lui, voinţa noastră trebuie supusă Stăpânului nostru, libertatea adevărată fiind de a alege întotdeauna voia lui Dumnezeu. Apostolul Ioan scria contemporanilor: Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.(1 Ioan 2:17)

            Iubite cititor, ce este prioritar pentru viaţa ta? Cunoşti planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Eşti gata să te supui planului divin şi să te laşi folosit de Dumnezeu pentru gloria Lui şi binecuvântarea ta?

            Dacă răspunsul tău va fi asemănător celor prezentaţi mai sus ca şi exemple  şi rasplata va fi pe măsură. Nu uita, Dumnezeu este un Stăpân bun şi generos!


[1] Mădălina, Voican, Drept adminstrativ, ed. S.C.Universul Juridic S.R.L., Bucureşti, 2011, p.384

[2] Dan-Ştefan Spânu, Drept civil. Drepturi reale principale, ed. S.C. Universul Juridic S.R.L., 2011, p.67

[3] Idem.

1 Decembrie 2012 -Trezeste, Doamne, Romania


Picture 005

(sursa: David-Alexandru Joldes :))

Trezeste, Doamne, Romania

1. Am asteptat in intuneric
E timpul să ne pregătim
În zori de zi lumina s-o-ntâlnim.
Da, vom vedea şi-n ţara noastră
Cum se-mplineşte în curând
Ce ne-am rugat cu toţii atâta timp.

COR : Trezeşte Doamne România,
Aprinde foc în pragul zilei de apoi
Trezeşte Doamne România
Şi-ncepe cu noi.

2. Este nevoie de o schimbare
Azi încă nu e prea târziu
Biruitori la luptă să pornim
Să transformăm credinţa-n fapte
Şi să trăim ce predicăm
Pentru trezire, uniţi să ne rugăm.

(sursa: http://www.versuricrestine.ro/muzica-crestina/817/Trezeste,-Doamne,-Romania.html)

Nor de etichete

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: