Este posibil ca David să se fi rugat pentru Goliat ca Dumnezeu să îi dea un cancer de pancreas sau să îi fi cadorisit vreun infarct sau vreun atac cerebral masiv?
Este posibil ca Dumnezeu să fi făcut asta și fără rugăciunile lui David și fără psalmii lui de imprecație?
Este posibil!
De ce omul ”după inima lui Dumnezeu” a pus totuși mîna pe armă și s-a înfruntat față către față? A luat praștia și pac!
Apoi, cruzime fără margini, i-a tăiat capul, harști!
Eh, Dumnezeu s-a pus la chestia asta și a luat piatra lui David și a potrivit-o în tîmpla lui Goliat și, uite așa, s-a rezolvat problema!
Există un timp al rugăciunilor pentru ”sănătatea” adversarilor și este un timp potrivit pentru arme, prăștii, arcuri, cuțite, săbii și tot armamentul din dotare.
Există un timp al rugăciunii și există oameni care trebuie să se roage pentru ”mîntuirea” (în ambele sensuri ale termenului – ”moartea” și ”salvarea de păcate”) celor răi și există o vreme a luptelor, confruntărilor armate.
Cine stabilește cum și ce? Aceasta este întrebarea! Înțelepciunea de sus are de-a face cu dreapta cumpănă, să vedem unde Dumnezeu vrea să taie și unde El vrea să coasă, unde vrea îmbrățișare și unde vrea tăiere.
A fi sau a nu fi războinic la vremea potrivită, iată întrebarea!
Sursa: Marius Cruceru
ioanjoldes.wordpress.com 