Mărturisind Învierea

De câţiva ani Biserica Penticostală din Topleţ în cea de-a doua zi a Sărbătorii Învierii iese în faţa bisericii pentru a proclama înca odată consătenilor pe Iisus Cristos cel înviat.

Împreună cu noi la sărbătoare a fost fratele Luca din Ucraina (slujitor penticostal în zona Herţa )şi fratele Marcel Iovănuţ din Reşiţa împreună cu echipa.

Domnul ne-a dat un timp bun pentru a împărtăşii cu cei de lângă noi bucuria adusă de Cristosul înviat.

Ne rugăm ca Dumnezeu să lucreze pentru mântuirea celor ce au fost prezenţi la sărbătoare.

O zi alături de Cristos Cel Înviat

După experienţa şocantă a arestării şi răstignirii Învăţătorului lor, pentru ucenicii lui Cristos prima întâlnire cu Mântuitorul înviat a fost o experienţă  unică, experienţă ce le-a marcat puternic tot parcursul vieţii. Mărturisirea acestui fapt real le-a marcat întreaga viaţă. Pentru acest adevăr au fost gata să sufere orice prigonire şi au fost gata să îşi sacrifice chiar şi viaţa (Fp.2:22-36; 10:37-43; 17:31-32; 26:8, 23-26).

Doresc să vă învit să păşim alături de urmaşii Mântuitorului Înviat şi să trăim împreună cu ei această primă zi în prezenţa lui Cristos Cel Înviat.

Ce le-a adus Cristos în acea zi? Ce ne poate aduce El nouă , urmaşii Lui de acum, dacă alegem să petrecem fiecare zi a vieţii noastre împreună cu El? Pun această întrebare deoarece sunt convins de adevărul  evanghelic că Iisus a înviat şi este viu în vecii vecilor (Ap.1:17-18) şi El este cu noi, urmaşii Lui, până la sfârşitul veacului (Mt.28:20).

Aşadar, ce se întâmplă când petreci fiecare zi a vieţii tale cu Cristos cel Înviat?

Mai întâi pot spune că Iisus Cel înviat aduce urmaşilor Săi bucurie zilnică. Mesajul Învierii a fost: Bucuraţi-vă (Mt.28:9).

Era nevoie de bucurie pentru primii Lui urmaşi? Desigur. Toate speranţele lor erau puse în Iisus din Nazaret (Lc.24:21), însă aceste speranţe, în aparenţă, deveniseră zadarnice. Se părea că totul se terminase odată cu răstignirea. De fapt Mântuitorul le spusese: Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface in bucurie… Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iaraşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră (In.16:20,22).

Bucuria promisă înainte de patima Sa le este adusă acum prin mesajul Învierii. Era bucuria biruinţei lui Iisus din Nazaret; El era cu adevărat Cristosul.

Însă mesajul bucuriei nu este doar pentru cei de atunci ci el este actual. Şi urmaşii lui Cristos de astăzi sunt chemaţi să experimenteze aceeaşi bucurie deoarece Mântuitorul lor este viu. Doresc să enumăr câteva motive pentru care te poţi bucura:

–          Iisus a biruit pe Diavolul (Evr. 2:14-15). Ai un duşman, dar acest duşman este un duşman învins;

–          Prin puterea pe care ţi-o oferă Cristos cel Înviat poţi birui firea pământească a omului vechi. Iată ce scrie apostolul Pavel: Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine (Gal.2:20). Aceeaşi biruinţă o poţi experimenta şi tu!

–          Avem un Mijlocitor la Tatăl: De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei (Evr.7:25).

–          Iisus a biruit moartea, a înviat şi ne va învia şi pe noi. Apostolul Pavel încuraja biserica din Tesalonic prin următoarea descoperire primită de la Domnul: Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom ramâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.  Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborâ din Cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi rapiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Un alt mesaj transmis de Cristosul Înviat ucenicilor era un mesaj menit să aducă în inimile lor neliniştite şi tulburate linişte şi pace. El apare în mijlocul lor şi le spune: Pace vouă (In.20:19).

Din relatările evangheliştilor reiese foarte clar că după răstignirea lui Iisus ucenicii au avut momente grele (Lc.24:13-24; In.20:19). Deznădejdea, necredinţa, tulburarea, frica, erau sentimentele ce au copleşit inimile primilor urmaşi ai lui Cristos (Lc.24:21,25; In.14:1, 16:6,22, 20:19).

Poate erau necăjiţi că nu au rămas alături de Învăţătorul lor aşa cu I-au promis: Petru a luat cuvântul si I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” „Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui sa mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru. .. Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit (Mt.26:33-35 şi 56).

Speranţele lor erau spulberate: Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri (Lc.24:21).

Ucenicii erau neliniştiţi şi pentru viaţa lor: În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunati ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”(In.20:19).

În tot acest context împovărător Iisus cel Înviat apare în mijlocul lor pentru a le oferi un dar măreţ: pacea Lui.

Această pace Cristos o are şi pentru tine. Nu ştiu prin ce treci acum când citeşti aceste rânduri, însă doresc să te asigur că dacă aparţii lui Cristos El îţi transmite şi ţie acelaşi mesaj al păcii care nu poate fi oferită decât de El: Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte (In.14:27). Despre această pace scrie şi apostolul Pavel: Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile si gândurile în Cristos Iisus (Filipeni 4:7).

Ai primit tu această pace? Dacă răspunsul la întrebarea mea este da sunt convins că esţi un om cu adevărat fericit şi te îndemn să rămâi în această relaţie vie  cu Cristos cel Înviat. Dacă însă în inima ta există deznădejde, necredinţă, tulburare şi frică te invit să priveşti prin credinţă la Iisus cel Viu; El este Cel ce poate aduce o schimbare în viaţa ta. Doar El îţi poate da pacea şi liniştea de care ai atâta nevoie. Recunoaşte-te înaintea Lui şi cere-I chiar acum să te umple de pacea Lui. Sunt convins că în urma rugăciunii tale sincere poţi experimenta şi primii acea pace pe care Cristos le-a dat-o primilor Săi urmaşi.

Pentru că Iisus a înviat şi este viu pentru eternitate mă rog pentru toţi cei ce vor citi aceste rânduri să poată primi ceea ce Cristos le oferă: bucurie şi pace. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă alegeţi să vă petreceţi fiecare zi a vieţii voastre cu Mântuitorul cel Înviat. Mă rog să faceţi această alegere.

Cristos a înviat!

Praf sau Viaţă

 

Ieri am răsfoit revista Cuvântul Adevărului pe luna aprilie 2011 şi am observat, prin imagini de la evenimente, modul în care Dumnezeu a lucrat în anul 2010, un an zbuciumat pentru Mişcarea Penticostala din România si USA (datorită apariţiei cărţii RM).

Am putut observa cum Dumnezeu a lucrat la mântuirea românilor prin Biserica Penticostală din România în ciuda tuturor greutăţilor prin care a trecut în anul 2010.

Este prezentată prin imagini lucrarea lui Dumnezeu la Rădăduţi –Suceava (29 august 2010), la Bistriţa (12 decembrie 2010), la Făget (19 decembrie 2010), la Pietroasa (29 august 2010), la Paşcani (6 martie 2011), la Lugoj (7 noiembrie 2010). Zeci de români l-au primit în 2010 pe Domnul Iisus ca Domn şi Mântuitor personal.

Sunt convins că este imposibil pentru un om să convingă pe un altul să se pocăiască. Doar Dumnezeu poate produce această convingere. Pentru mine este evident că Dumnezeu este la lucru în Biserica Penticostală din România. El are de lucru cu noi.

Pe de altă parte sunt la fel de convins că Diavolului nu-i place de acestă biserică şi a încercat, încearcă şi va încerca în continuare să strice lucrarea lui Dumnezeu. Uneltele şi metodele lui sunt multe… .

Ştiu însă că Dumnezeu îşi va împlini planurile indiferent de opoziţie. În timp ce unii se concentreză puternic pe studierea istoriei CCPR, Dumnezeu face istorie prin CCPR. Este clar că nu am ajuns desăvârşiţi, sunt multe de îndreptat, putem să fim mai buni; cu toate acestea, Dumnezeu lucrează prin noi la mântuirea românilor.

Şi încă ceva: Diavolul va fi fericit (dacă poate să aibă o asemenea stare) dacă noi ne certăm între noi, în timp ce semenii care ne înconjoară merg cu pas grăbit spre pierzare!

Dragă cititorule te invit să faci istorie împreună cu Dumnezeu în 2011.