Proclamarea victoriei lui Iisus

Posts tagged ‘Vatican’

Fenomenul penticostal luat in discuție la Vatican


Sursa: http://www.stiricrestine.ro/2013/11/03/fenomenul-penticostal-luat-discutie-la-vatican/

În prima decadă a lunii aprilie 2013, a avut loc la Vatican un simpozion internaţional „Evanghelici, penticostali şi carismatici – noile mişcări religioase, o provocare pentru Biserica Catolică”, organizat de către Conferinţa Episcopală Germană, cu prezenţa cardinalului Kurt Koch, preşedintele Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor împreună cu teologi, experţi în practică şi teologie pastorală și sociologi din douăzeci de ţări de pe patru continente.

Doi experţi ce cunosc situaţia din America Latină au comentat agenţiei Zenit de ce mii de catolici lasă Biserica Catolică şi pleacă la astfel de grupuri şi cum se poate evita fenomenul: monseniorul Norberto Strotmann, episcop de Chosica (Peru) și președintele Comisiei pentru Doctrină și Credință al Episcopatului din Peru, și doctor Jose Luis Perez Guadalupe, sociolog, fondator al pastoratului social din aceeași dieceză și expert în noile mișcări religioase. Norberto Strotmann, misionar de origine germană, admite faptul: „în America Latină, în 40 sau 50 de ani am pierdut cel puţin 15% din credincioşi în favoarea acestor mişcări”.

Vedere panoramică de la Vatican

De ce pleacă catolicii?

Cauza este foarte bine definită.Conform lui Jose L. Perez (şi acest lucru este consemnat în concluziile simpozionului), catolicii pleacă la penticostali deoarece:

– Acolo se întâlnesc cu o experienţă divină reală;

– Acolo găsesc o viață de părtășie în comunitate;

– Acolo primesc o învăţătură de care au nevoie.

„Oamenii spun că la penticostali se întâlnesc pentru prima dată cu o experienţă reală cu Dumnezeu, se regăsesc ca fiind parte dintr-o comunitate religioasă, şi mai nou pentru prima dată înţeleg şi se simt interesaţi realmente de conţinutul credinţei lor”, explică Jose L. Perez. El semnalează că aceste lucruri s-ar putea experimenta şi în Biserica Catolică, şi dacă nu le găsesc în catolicism, „problema nu este teologică, ci pastorală, metodologică”.

Perez a făcut o probă încă prin 1991. A întrebat pe 1000 de catolici care au plecat la penticostali: „dacă ceea ce dumneavostră aţi găsit la aceste grupuri, aţi fi găsit în Biserica Catolică, aţi fi plecat?” „Şi 92% mi-au răspuns că nu ar fi plecat.”

Norberto Strotmann

Soluţia ar fi în carismaticii catolici

Strotmann semnalează că în timp ce bisericile catolice din multe părţi din Asia şi Africa şi-au asumat metodologia carismatică, în America Latină încă nu s-a făcut cu suficientă profunzime. Deoarece propunerea lui nu este combaterea penticostalilor şi a carismaticilor, ci tocmai contrariul: „constă în a avea penticostali şi carismatici catolici şi va funcţiona”, a semnalat Strotmann.

Cheia problemei se găseşte în cifre, şi episcopul misionar dovedeşte: „am o medie de 15 000 de credincioşi la un preot, ceea ce face imposibilă o pastoraţie personalizată. Dacă nu reuşim ca în următorii zece ani să umplem această distanţă cu apropierea de colaboratori laici locali, pierderile pentru Biserica Catolică în America Latină ar putea fi mai ridicate”.

Din contră, în Biserica Penticostală fiecare pastor sau lider asistă doar 50, 100, 200, sau 800 de persoane pe care le cunoaşte pe nume şi le ascultă problemele. De asemenea, mulţi se organizează în celule mai mici, grupuri de 10, 20 de persoane. Toată lumea se simte sprijinită şi integrată.

Penticostalismul funcţionează bine în special unde există multă emigraţie, în megaoraşele din America, Africa şi Asia, unde milioane de persoane sosesc de la ţară şi umplu oraşul monstruos şi devorator, şi găsesc acolo un grup care îi integrează: grupul penticostal, în timp ce în parohia catolică, cu mii de membri care nici măcar nu se cunosc şi nu se salută la liturghie, este un anonim în plus.

Nu se vor întoarce, cum am crezut …

„În America Latină, majoritatea, dacă nu toţi penticostalii, evanghelicii şi neopenticostalii numiţi carismatici, au fost înainte catolici” se lamentează Jose L.Perez. „Aceasta este o provocare pastorală. Ceea ce mă bucură în comparaţie cu acum douăzeci de ani, când am început să scriu, este că acuma există o cunoaştere a realităţii. Ceea ce înainte nu se putea accepta este faptul că aceştia (penticostalii n. tr.) erau interlocutori credibili, grupuri religioase valide, şi erau numiţi secte, şi că le spălau creierul celor care se duceau la ei, nişte ignoranţi ce se vor întoarce de unde au plecat. După mai bine de douăzeci de ani continuăm să aşteptăm ca să se întoarcă. Acum douăzeci şi doi de ani, în Peru ei erau 5%, acum sunt aproximativ 15%.

Mai mult de două mii de persoane pentru un preot, greu de gestionat

Strotmann insistă cu numerele, cu mulţimile care sosesc în cartierele mărginaşe, faţă de Biserica Catolică ce nu a ştiut ca să se organizeze. „Dacă vedem fenomenul cartierelor mărginașe în Lima sau alte locuri din Peru, spuneţi-mi un caz unde a avut o planificare pe termen mediu sau lung pentru a-i încorpora pe toţi aceşti oameni. Într-un district din Lima precum San Juan de Lurigancho, pastorul are între cinci sute şi opt sute de credincioşi ca membri. În schimb, presbiterii din dieceza mea au cincisprezece mii de persoane, ceea ce face imposibilă o relaţie personală. Tot ce trece de două mii de persoane este imposibil de atins, pentru care aproape că nu există nicio şansă pentru Biserică (catolică n.tr.)”. „Catolicismul cu a sa structură clericală are nevoie de mult mai mulţi clerici care să se ocupe de aceste mulţimi de oameni şi niciodată nu va avea atâţia”.

Jose L. Perez

Jose L. Perez nu neagă, de asemenea, faptul că viaţa persoanelor (care trec la penticostali n.tr.) se schimbă în bine, într-un stil mai creştin: „tu vezi oameni care fiind catolici se îmbătau, îşi loveau nevasta, sau aveau mai multe femei şi dintr-o dată îi vezi intrând în aceste grupuri şi devin persoane harnice, care lasă alcoolul şi îşi schimbă viaţa, și aceasta este experienţa majorităţii celor de acolo”. Perez insistă și într-o schimbare importantă în sectoarele sociale din care provin noii convertiți. „Dacă în anii `50 din secolul trecut, grupurile evanghelice se reduceau la unele grupuri minoritate de provincie și din clasele de jos, şaizeci de ani mai târziu deja situația s-a schimbat. Astăzi avem grupuri de penticostali și carismatici din clasele de mijloc și din cele înalte, cu profesioniști, oameni educați și politicieni. Avem un caz special în Brazilia, unde doar 64 % din populație sunt catolici și între 20-25% se numesc evanghelici. Dacă 43% dintre catolicii din lume trăiesc în America Latină, atunci pentru fiecare două puncte procentuale de pierdere a catolicismului în America Latină va însemna un punct de pierdere la nivel mondial”.

Sufletul cald al hispanicilor

Strotmann, un german rațional, se lamentează că de multe ori ierarhia nu știe ca să ajungă la sufletul cald al poporului hispanic. „Când eu am ajuns în Peru, două treimi dintre preoți erau străini”, spune episcopul misionar. „Uneori suntem raționali, dar comunicarea în America Latină este cu totul altceva. Nu există sensibilitatea necesară, iar comunicarea latină este mult mai emoțională, afectivă. Ceea ce ar putea să învețe Biserica Catolică este forma în care este reprezentată credința în Hispanoamerica: într-o formă simplă și cu un adevăr care prinde la public și aduce bucurie și nu un coșmar ce mă omoară ….” Pentru aceasta cere să se lase un spațiu pentru o mai mare autoexpresie a credinței, așa cum vedem în noile mișcări. „Dacă nu se mișcă ceva cât mai repede în America Latină, pierderile catolicismului mondial pot fi considerabile”, insistă episcopul.

Primele reacții apostolice

Jose L. Perez afirmă, ca sociolog, că el vede că va sosi un moment în care penticostalismul nu va mai crește. În parte, datorită saturației sociale, își vor umple spațiul lor natural. Pe de altă parte, deoarece Biserica Catolică a reacționat. „Ceea ce acum douăzeci de ani nu se auzea, astăzi se aude. Noile atitudini sunt spre o biserică aproape de oameni și modestă; de a se întoarce la origini, de a simți din nou adevăratul sens al bisericii. Viitorul în America latină nu va fi ca cel european unde, în anii `50, avea 52% catolici și 48% protestanți care se luptau între ei. Acolo am ajuns că astăzi în Germania, grupul majoritar este cel care nu mai crede în nimic.

Pentru Strotmann, ceea ce omoară cu adevărat viața spirituală este opulența, lucrurile materiale. În Europa nimeni nu-și mai pune acea întrebare, decât probabil de la şaptezeci şi cinci de ani în sus, despre sensul vieții; suntem acaparați de mașini, de lucruri personale, de tehnologie, și nici nu ne dăm seama că pierdem ce este mai important. Pentru Perez, provocarea viitorului nu va mai fi de catolici sau penticostali, „ci să vedem dacă civilizația mai este creștină și noi, ca creștini, vom mai putea ajunge la societate, la oameni, dacă va mai fi cineva care să ne asculte”.

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro „Fenomenul penticostal” luat în discuție la Vatican – Stiri Crestine.ro

Anunțuri

Nor de etichete

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: