Proclamarea victoriei lui Iisus

Posts tagged ‘Rugaciuni’

Ducerea mantuirii pana la capăt (3)


4. Rugaciuni
Prin rugaciune oamenii si-au exprimat dorintele înaintea lui Dumnezeu. Exista in om aceasta nevoie de supranatural, nevoia de „ceva de dincolo”.

Biblia ne arată mulți oameni care au practicat aceasta disciplina spirituala. In urma acestei convorbiri cu Dumnezeu ei au primit răspuns si viata lor dar, de multe ori si a unor popoare, a fost schimbată pentru ca oamenii au știut sa se roage. 

Spre exemplificare ne putem aminti de cetatea Ninive prezentată in cartea „Iona”. Poporul care locuia acolo a fost crutat pentru ca, printre altele, ” a strigat cu putere catre Dumnezeu” (Iona 3:8).

Domnul Iisus Cristos este prezentat in Evanghelii rugandu-se mereu, in special dimineața devreme sau noaptea. (Marcu 1:35, Luca 6:12). In același timp El este prezentat invatandu- i pe uceniciii Săi sa se roage si cum sa se roage.

Pe ucenici ii vedem apoi rugandu-se si considerând rugaciunea o prioritate ( F.A. 3:1, 4:24-31, 6:4, 10:9, 12:5 etc.)

La rândul lor ei i-ai învățat pe ceilalți credinciosi sa practice rugaciunea si sa staruiasca in rugaciune (Rom.12:12, 1Tes.5:17).

Așadar, un crestin autentic este o persoana care se roaga lui Dumnezeu si trăiește in permanenta in aceasta dependenta de Creator. El nu-si poate inchipui viata crestina in absenta rugaciunii. Spurgeon spunea: „Cât timp trăiesc creştinii trebuie să se roage, pentru că numai când se roagă trăiesc”.
Potrivit intelegerii pe care o am din Sfanta Scriptura sunt convins ca o persoana care nu se roaga nu poate fi crestin. In viata fiecărui crestin trebuie sa existe rugaciunea individuală (din odaita) si rugaciunea comunitară( împreuna cu biserica locală).

5. Trairea in teama sfanta
Credinciosul este omul care L-a întâlnit pe Dumnezeu si are o relație personală si o partasie vibranta cu El. Din aceasta comuniune rezulta respectul pe care I-l acorda credinciosul.
Nu este vorba de frica de pedeapsa, pedeapsa care ar putea rezulta in urma neacultarii de Dumnezeu (deși e mai bine așa pentru om decât fără nici o frica de pedeapsa lui Dumnezeu). Crestinul autentic trăiește mereu având in gând următoarea întrebare: „Cum as putea sa-L supăr pe Cel ce mi-a făcut cel mai mare bine si cel mai mult bine?”
Crestinul autentic dorește sa placa Domnului si trăiește de așa maniera încât sa nu-si intristeze Salvatorul.
Are cititorul acestor gânduri o astfel de atitudine fata de Dumnezeu? Exista acest respect in viata ta de credincios?

6. Disponibilitate pentru a fi folosit de Stăpân
Apostolii au fost la dispoziția Domnului pentru a fi folosiți in maretul plan al Sau. Ei traiau in ascultare de Cuvantul sfânt pentru ca Dumnezeu sa-i poată folosi in lucrare. Noul Testament ne prezintă modul extraordinar in care Dumnezeu i-a folosit pe apostoli dar nu numai pe ei. Un caz graitor este cel al diaconului Filip. In urma prigonirii el a ajuns la Samaria si, deși nu era un apostol (el a fost ales sa slujeasca la mese- F.A. 6:5) Dumnezeu l-a folosit cu mare putere la Samaria. Din mijlocul acestei treziri Dumnezeul îl trimite in pustiu. El se supune fără sa pună întrebări si Dumnezeu îl folosește din nou pentru mantuirea eunucului etiopian (F.A. 8). Filip a fost folosit cu mare putere pentru ca era disponibil, deși nu era un apostol!
Pentru noi este deschisă aceeași ușa de a fi folosiți. Iată ce scria apostolul Pavel:”Deci, daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna”.(2Tim.2:21)
După momentul mantuirii, al botezului in apa si al botezului cu Duhul Sfânt in calitate de credincios nu trebuie sa te opresti ci trebuie sa fii disponibil ca Dumnezeu sa te poată folosi si apoi, la momentul potrivit, sa te poată rasplati.

7. Slujirea lui Dumnezeu cu bunurile materiale
In Fapte capitolul 2 primii crestinii ne sunt prezentati ca fiind foarte dornici sa Îl slujeasca pe Dumnezeu si cu bunurile lor vremelnice. Ei Îl așteptau pe Domnul Iisus sa se întoarcă in timpul vietii lor. De aceea doreau sa își adune comori in Cer. Despre ei se spune ca:” Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia.” (F.A.2:45). Ei au dat Domnului averile lor. Ei nu au adus doar zeciuielile ci cu mult mai mult.
Potrivit intelegerii pe care o am din Sfantul Cuvânt consider ca nu poți fi un crestin autentic dacă nu Îl slujesti pe Dumnezeu si cu bunurile materiale.
Si pentru cei care spun ca au dat totul Domnului eu ii sfatuiesc sa înceapă cu zeciuiala. Consider ca acesta este standardul minim pentru un credincios nou testamental. Zeciuiala trebuie data Domnului prin biserica locală de care aparține un credincios. Ea nu se confunda cu darnicia pe care o dăm din cei 90% care ne rămân după ce am dus Domnului zeciuiala.
Nimeni nu este scutit (pe motiv de sărăcie) sa nu fie credincios Domnului si cu bunurile vremelnice peste care Dumnezeu ne-a pus administratori un timp. Sigur ca si atunci (F.A. Cap.5- Anania si Safira) ca si acum vor fi unii care pretind ca sunt credinciosi, ca au dat Domnului totul, dar ei nu infaptuiesc nici minimul. Aceasta insa nu trebuie sa ne împiedice pe cei ce cunoaștem adevarul sa fim credinciosi lui Dumnezeu. El ii va rasplati si pe unii si pe ceilalți.

Concluzie
Am început aceasta serie de postari intitulată ” Ducerea mantuirii pana la capăt” (https://ioanjoldes.wordpress.com/2013/07/14/ducerea-mantuirii-pana-la-capat-1/ si https://ioanjoldes.wordpress.com/2013/07/21/ducerea-mantuirii-pana-la-capat-2/)
din dorința de a ajuta pe credinciosi sa înțeleagă ca viata crestina nu se rezuma doar la trei lucruri: pocainta, botez in apa si botez cu Duhul Sfânt.
Am spus ca o persoana poate parcurge toate aceste experiente într-un mod autentic si, cu toate acestea, sa nu aibă parte de mostenire in Imparatia lui Dumnezeu. Nu din cauza ca nu a experimentat in mod real toate acestea, ci pentru ca a crezut in mod greșit ca totul se rezuma la atât.
Din Scripturi am dorit sa arat ca mantuirea trebuie dusă pana la capăt. Apostolii ne-au arătat cum putem face aceasta si ce trebuie sa urmeze după aceste trei etape ale inceputului vietii crestine. Ei ne-au învățat ca pentru a ne duce mantuirea pana la capăt trebuie sa continuam sa practicam anumite lucruri si anume: staruinta in invatatura apostolilor, legătura frateasca, Cina Domnului, rugaciuni, respect sfânt, disponibilitate pentru a fi folosiți de Dumnezeu si slujirea lui Dumnezeu cu bunurile vremelnice.
Cine nu continua sa practice aceste lucruri cât timp este in viata, chiar dacă a avut parte de o pocainta reala, de un botez in apa biblic si de o experiența autentica a botezului cu Duhul Sfânt, nu își va putea duce mantuirea pana la capăt ci se va pierde pe drum așa cum au făcut mulți alții.
Îmi doresc pentru mine, pentru casa mea, pentru cei pe care ii slujesc, pentru cititorii mei si pentru toți credinciosii sa ne ducem mantuirea pana la capăt „cu frica si cutremur” (Fil.2:12) pentru a putea mostenii lucrurile care ne-au fost promise de Domnul si Mantuitorul nostru.
Așa sa ne ajute Dumnezeu!

Nor de etichete

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: