Proclamarea victoriei lui Iisus

Posts tagged ‘Norvegia’

Protest internațional împotriva Barnevernet-16 aprilie 2016


Anunțuri

Pastor Dr. Sorin Bădrăgan- despre pai și bârnă


Pentru toți apărătorii Barnevernetului și pentru sceptici- opinia unui specialist


Scrisoare deschisă adresată Guvernului Norvegiei

Stimată doamnă Ambasador,

Sunt avocat Maria Bornea din Baroul Arad. Am o vechime în profesie de 45 de ani. Am lucrat cu predilecţie în dreptul familiei, în cauze de familie, dar și în cauze penale. Am văzut mii de anchete și sociale și penale. Am văzut imensa tristețe din ochii prea multor copii care au fost despărțiți de unul din părinți în conflictele de familie.
Am doi băieți căsătoriți, unul este manager la o societate multinațională, celălalt este avocat, și de la ei am cinci nepoți, ceva mai mari decât ai familiei Bodnariu. Vă spun toate acestea, ca să înțelegeți că am abilitatea necesară, și profesională și personală, de a discuta în cunoștință de cauză despre situaţiile familiilor de români cărora statul norvegian le-a luat copiii.
De aceea, situația familiei Bodnariu și a celorlalte familii de români, cărora li s-au luat copiii, m-a afectat până la durere, nu doar pe mine, dar și pe foarte mulți colegi, prieteni și chiar clienți. Tot mediul social în care trăiesc este cutremurat de această situație. Pentru noi, situația aceasta este incredibilă și de neacceptat.
România a fost 50 de ani într-un regim comunist totalitar și odios care a lăsat urme și de aceea suntem alergici la toate abuzurile, de orice natură, care aduc atingere drepturilor omului, dar mai ales ale copiilor, chiar dacă comuniștii nu s-au atins de copii. Nu i-au despărțit de părinți, decât atunci când părinții erau duși la închisoare, așa cum a fost și tatăl meu, iar suferințele de atunci nu pot fi uitate niciodată. Din fericire, Norvegia a fost ferită de comunism și ar fi bine să nu experimenteze încălcări ale drepturilor omului, și mai ales ale copiilor, specifice comunismului.
În interviurile dumneavostră, din presa romană, ați indicat texte de lege și ați susținut că în Norvegia, luarea copiilor din familii este ultima opțiune și că se acționează doar în interesul copiilor, dar ați evitat să ne spuneți care au fost în concret primele opțiuni, adică acțiunile efectuate de către Barnevernet înainte de a lua copiii din cele trei familii de români sau care sunt de obicei, dar concret, primele opțiuni înainte de soluția finală, aceea de luare a copiilor.

BARNEVERNET sau MIC GHID DE PSIHIATRIE CU SUSU’N JOS


Materialul următor prinde bine scepticilor care apară sistemul norvegian Barnevernet. Sursa : https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1703747476508161&id=100006187744168
BARNEVERNET sau MIC GHID DE PSIHIATRIE CU SUSU’N JOS

Am urmarit cu multa atentie desfasurarea dramei familiei Bodnariu, inca de la primele informatii aparute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut si eu prin cateva stadii de procesare a realitatii, primul fiind cel de negare. In mintea mea, imaginea aceea idilica a tarilor nordice, superdezvoltate si supercivilizate, a Norvegiei in speta, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscarii a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind inca alaptat la san.

Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legata de practicile faimoasei structuri de protectie a copilului numita Barnevernet. In saptamanile ce au urmat au iesit la iveala niste aspecte desprinse parca din Kafka. Tot mai multe situatii documentate, surprinzator de asemanatoare cu a familiei Bodnariu, au aparut pe scena publica. In urma publicarii cercetarilor Mariannei Haslev Skanlånd, in legatura cu cele 69 de motive ale preluarii de catre Barnevernet a copiilor, au inceput sa se lanseze intrebari de genul: “Ce are de-a face omleta si grosimea feliilor de paine cu confiscarea copiilor?”; “De ce nu are voie copilul sa le zambeasca strainilor de pe strada?”; “De ce trebuie pedepsit parintele pentru ca bebelusul intoarce fata in partea opusa cand e spalat pe fata?”, etc.

Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului.

Le luam pe rand. Teoria atasamentului este o teorie lansata de psihiatrul britanic John Bowlby si completata de psihologul canadian Mary Ainsworth, care, pe scurt, sustine (pe model evolutionist), ca la baza comportamentului relational al oricarui individ sta relatia de atasare fundamentala, genetic determinata, formata inca de la nastere, de o anumita persoana. Initial aceasta persoana a fost considerata mama, ulterior insa a fost denumita generic “persoana de referinta”. Aceasta relatie de atasare este atat de importanta pentru copil, incat acesta isi va organiza comportamentul si gandirea in asa fel incat aceasta relatie sa aiba continuitate, aceasta continuitate fiind esentiala pentru insasi supravietuirea individului respectiv. Copilul va “plati” chiar cu deranjamente functionale pastrarea atasamentului fata de persoana de referinta. Relatia de atasament copil-persoana de referinta este atat de puternica, incat afectarea ei, ruperea ei, disparitia ei, duce la tulburari emotionale si cognitive mai mult sau mai putin grave atat in copilarie, cat si in viata de adult, tulburari care se traduc prin: pasivitate, apatie, retardul dezvoltarii, agitatie, hiperactivitate, lipsa de atentie, incapacitatea de a stabili relatii semnificative si de lunga durata, instabilitate emotionala, depresie, etc. Este important de precizat aici ca exista cateva tipuri de atasament considerate NORMALE, chiar daca nu toate sunt optime: atasamentul autonom (optim), relational-evitant, nesigur-preocupat, neprelucrat si neclasificat. De asemenea, exista tipuri de tulburari de atasament PATOLOGICE, care se diagnosticheaza de catre psiholog sau psihiatru, in urma unor evaluari minutioase, prin teste standardizate si prin verificarea criteriilor de incadrare intr-o anume categorie de patologie psihiatrica (pe baza DSM – Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale), si se trateaza numai la indicatiile psihiatrului. Cauzele cele mai grave care duc la tulburari de atasament patologice sunt: neglijarea, abuzul sau violenta persoanei de referinta asupra copilului.

Toate (aproape) bune si frumoase, insa problemele incep la modul in care agentii Barnevernet aplica aceasta teorie. Ca peste tot in lume, “practica ne omoara”. (Si daca nu ne omoara, atunci spune multe despre noi). Am identificat cateva probleme majore, care devin cauzele dramelor prin care trec, fara exceptie, familiile despre ale caror situatii am citit:

1. De departe, aspectul cel mai condamnabil este ca se porneste de la prezumtia de VINOVATIE a parintilor. Se pleaca din start in sens invers fata de normal, si anume de la convingerea de nestramutat ca acei copii (care in final vor fi luati din familie) sufera, de fapt, de tulburare PATOLOGICA de atasament. Asta ar insemna automat ca au fost fie abuzati, fie neglijati, fie loviti in vreun fel, astfel incat trebuie neaparat inlaturati din mediul agresiv. Urmarea fireasca a acestei prezumtii este sa se caute (sau sa se fabrice ad-hoc) dovezi in acest sens.

2. Aceasta prezumtie de vinovatie pleaca de la niste “ingrijorari”, “presupuneri”, exprimate de persoane care nu au calitatea de a evalua situatia dpdv psihiatric, dar li se ofera recomandarea si puterea de a o face, deschizand calea larga spre abuzuri ale sistemului. Vezi situatia fetelor Bodnariu, care au fost luate pe un denunt in care directoarea isi exprima “ingrijorarea” ca “s-ar putea” ca fetele sa fie disciplinate acasa.

3. O alta mare problema este ca diagnosticul de tulburare patologica de atasament (care, in marea majoritate a cazurilor, este FALS) il pun niste persoane care NU SUNT PSIHIATRI. Daca, in cel mai bun caz, sunt psihologi, din toate relatarile de pana acum reiese ca acestia nu aplica nici teste standardizate, nici evaluare repetata, cu stabilirea diagnosticului in functie de toate criteriile din DSM. Nici nu ar avea cum, caci totul se face pe fuga, se declara scurt ca asa ar sta lucrurile, fara dovezi, si se iau copiii in regim de urgenta. Psihologii care au incercat sa semnaleze discordanta intre situatia familiilor si severitatea masurilor luate au devenit indezirabili pentru sistem, din declaratiile activistului norvegian pentru drepturile omului Marius Raikerås. Conferentiara Gunn Astrid Baugerud, de la Colegiul Universitar de Stiinte Aplicate din Oslo, a sesizat, intr-un studiu de psihologie criminalistica, aceasta discrepanta intre problemele familiilor si masurile extreme de preluare de urgenta a copiilor intr-un numar nejustificat de cazuri

4. Felul in care se fabrica dovezile este o batjocura la adresa psihologiei si a medicinei civilizate, in mod special a psihiatriei. Cateva exemple: copilul intoarce fata cand este spalat pe fata de tata – asta inseamna ca se teme de tata sa nu fie lovit, nu o reactie normala a copilului atunci cand i se pune mana uda pe fata, cum este de fapt; copilul priveste cu interes alti oameni de pe strada – aceasta inseamna pentru Barnevernet criteriul A2 din DSM-IV-TR la tulburari reactive de atasament, si anume sociabilitate indiscriminativa a copilului (si nu interesul normal pentru alte fiinte, care denota dezvoltarea neuro-psihica normala a copilului, cum este de fapt); mama plange cand i se smulge copilul din brate de catre Barnevernet – deci este depresiva – fara evaluare, fara criterii de diagnostic, fara diagnostic diferential; mama sufera de o profunda ambivalenta in ce priveste angajarea in relatii interpersonale (ambivalenta pe care tatal copilului o neaga) – acest lucru sugereaza, pentru Barnevernet, ca mama are o tulburare patologica de atasament, care se va reflecta in atasamentul copilului fata de mama, aspect sustinut tot de teoria atasamentului, dar neconfirmat in cazul in speta; copilul mananca prea repede – cu siguranta a fost victima unui incest; copilul mananca prea incet – cu siguranta a fost victima unui incest; copilului nu-i plac icrele – cu siguranta a fost victima unui incest (in ultimele trei cazuri nu am gasit nici un corespondent in psihiatria actuala); copilul este dus in mod obsesiv la medicul de familie sau la urgente, pentru motive fictive, doar pentru a demonstra incapacitatea mamei de a-l ingriji, etc.

5. Felul in care sunt tratati ulterior copiii luati dovedeste tot o abordare intoarsa pe dos a teoriei atasamentului. Intentiei evidente de a rupe atasamentele stabile formate in familiile biologice si de reatasare de alte familii, ca si cum dezlipim un sticker dintr-un loc si il lipim intr-altul, i se spune la Barnevernet “interesul superior al copilului”. Sa luam exemplul copiilor Bodnariu. De ce au fost separati cei cinci frati? Pentru ca se pot “popula” trei noi familii cu ei: cinci timbre pe trei plicuri, nu? De ce au fost grupati copiii mai mari doi cate doi, de varste apropiate, si de ce li s-a dat program diferit de vizitare de catre parinti? Pentru ca atasamentul fata de familia lor biologica este in stadii diferite de formare, in functie de varsta: Eliana si Naomi au deja un atasament stabil (format deja de la 5-6 ani in sus), deci ele au trebuit separate complet de parinti, fara vizitare, fara conversatii telefonice, fara cadouri. Ca urmare, telefoanele de cate 10 minute permise parintilor au fost o mare concesie, facuta doar de dragul autoritatilor romane. Acest lucru nu ar fi trebuit niciodata sa se intample, dar s-a intamplat, gratie implicarii tuturor celor care au iesit in strada, astfel ca s-a aflat ca a existat o scrisoare a fetelor, care a fost impiedicata sa ajunga la parinti, iar una dintre fetite a declarat: “Am crezut ca urmeaza sa muriti”. Ele nu ar fi trebuit niciodata sa afle ca parintii nu sunt morti deloc, ar fi trebuit sa inceapa deja sa isi puna in miscare mecanismele de reatasare la noua familie, conform Barnevernet. Cu cei doi baieti, de 2 si 5 ani, Matei si Ioan, situatia este si mai inumana: la aceasta varsta, teoria atasamentului sustine ca despartirile repetate au efect de “consolidare a doliului”. Ca urmare, mama a fost lasata sa ii vada periodic, ca ei sa dezvolte agresivitate fata de ea, si apoi sa nu mai doreasca sa o vada, pentru ca asa spune teoria ca trebuie sa se intample. Acesta este motivul pentru care unul dintre copii a intrebat: “Chiar a spus tati ca ii este dor de mine?”. Cu cel mic, nu si-au batut prea tare capul, i-au permis cu “generozitate” mamei sa il viziteze de doua ori pe saptamana, fiindca el nici nu va sti ca a avut-o de mama pe Ruth, daca va ramane la Barnevernet. Nu a contat ca au riscat retard in dezvoltare rupandu-l de la sanul mamei, nu a contat nici ca l-au iradiat degeaba cu o tomografie computerizata a intregului organism, desi puteau sa-i faca ecografii neiradiante in diferite zone ale corpului, pentru a vedea daca a fost sau nu agresat.

6. Merg mai departe cu rationamentul: daca aceasta dezlipire de familia biologica – lipire de o familie surogat, urmata de multe ori de transfer la o alta familie, si apoi la o alta familie, ar fi atat de benefica pentru copil, de ce statisticile recente arata ca se raporteaza un numar de 8-9 decese pe luna ale copiilor aflati in plasament, rata mult mai mare decat a copiilor din populatia generala? De asemenea, de ce rata adoptiilor copiilor norvegieni aflati in custodia Barnevernet este mult mai mica decat rata plasamentului temporar in familii surogat, care merge in majoritatea cazurilor pana la atingerea varstei de 18 ani, dupa cum a aflat delegatia parlamentara romana in urma vizitei din Norvegia? Nici macar nu intru in rationamente legate de aspectele financiare ale sustinerii si promovarii Barnevernet, au facut-o altii inaintea mea, mult mai bine.

Intorcandu-ne la al doilea punct principal al argumentatiei mele, care priveste legislatia norvegiana de protectie a copilului, trebuie mentionate cateva aspecte. Motivele esentiale ale preluarii copilului din familia biologica si plasarea lui intr-o familie surogat sunt exact cele descrise de teoria atasamentului: neglijenta, abuzul sau violenta asupra copilului. Aceasta nu ar fi o problema in sine, insa statisticile publicate de Biroul national de statistica norvegian arata ca, din totalul de motive, doar 20% se refera la neglijenta, violenta, abuz de orice natura si consum de droguri. Restul de 80% au motive nejustificate (“alte motive”). Pe de alta parte, articolele din lege care guverneaza activitatea Barnevernet si care sunt cele mai contestate, sunt cele cuprinse sub numarul 4.12, sectiunile A-D. De exemplu, sectiunea A permite statului sa preia un copil daca conditiile fizice si psihologice din mediul de viata al copilului nu se ridica la standardul prevazut de Barnevernet. De aceea, daca agentului nu ii place cum face mama omleta, sau daca acesta considera ca feliile de paine sunt prea groase, copilul este luat. Daca parintele are o problema temporara la picior si nu se poate urca pe scara sa spele geamul, copilul este luat. Daca hainele nu sunt impachetate in sifonier asa cum doreste agentul, copilul este luat, etc. Logic, nu? De asemenea, sectiunea D a aceleiasi legi recomanda statului sa preia copilul daca se SUSPECTEAZA ca acesta va suferi neglijenta sau abuz candva in VIITOR. Ca urmare, parintele care provine el insusi din custodia Barnevernet, este insemnat cu fierul rosu si este considerat la risc, asa ca nu va avea parte de copiii proprii. Parintele care a apelat vreodata la Barnevernet, este automat trecut pe lista neagra si urmarit pana in… panzele albe (la propriu). Parintilor carora li s-au luat deja unul sau mai multi copii, trebuie sa le fie clar ca toti copiii pe care ii vor mai avea vreodata in Norvegia vor fi confiscati in acelasi chip. Fara asistenta, fara ajutor, fara consiliere, fara un diagnostic corect, fara un tratament corespunzator. O activitate neprofesionista, prestata de niste agenti fara pregatire corespunzatoare, deghizata ca “interes superior al copilului” si glazurata cu o urma de psihiatrie intoarsa pe dos – aceasta este protectia copilului din Norvegia.

Nu pot incheia fara sa spun ca exista si o altfel de asistenta psihiatrica in Norvegia, asa cum a inteles sa o practice asistenta medicala cu specializare in psihiatrie infantila, Ruth Johanne Bodnariu: prin consilierea telefonica a adolescentilor pentru evitarea actelor de auto-agresiune, prin intermediul liniei de urgenta Kirken SOS. Pentru aceasta, precum si pentru activitatea ei cu copiii strazii din Romania, ea a fost citata in 2012 in cel mai prestigios jurnal psihiatric din tarile scandinave, Jurnalul de Sanatate Mintala (http://napha.no/content/13047/Mener-kjarlighet-reduserer-selvskading). Pe un astfel de OM, Barnevernet o „rasplateste” luandu-i copiii. Daca este implicata aici si razbunarea personala a unui agent Barnevernet, cu atat mai rau. Rezultatul este umilitor pentru toata tagma medicala.

Sunt acum la etapa in care mi-am definitivat diagnosticul asupra Barnevernet. Nu m-am grabit sa il declar, fiindca am avut nevoie de timp pentru documentare, caci situatiile acestea de viata si de moarte nu se pot evalua intr-o zi-doua. Insa, pana cand statul norvegian continua sa sustina, cu o candoare demna de o cauza mai buna, incalcarile flagrante ale drepturilor omului si ale tuturor principiilor de buna practica medicala, produse de Barnevernet, m-am hotarat: nu mai vreau sa vad fiordurile in urmatorii 50 de ani.

Dr. Daniela Maris

Discursul pastorului Moise Ardelean, presedintele CCPR, la protestul de la Oradea- 23 Ianuarie 2016


https://m.youtube.com/watch?v=KD0qDFeShJA

Protestul de la Oradea in sprijinul familiilor de romani care au fost despărțiți de copii in Norvegia 


 

 

 

 

Chemare la protest- Oradea, 23 ianuarie 2016


Comunitățile penticostale și baptiste din Bihor organizează o întâlnire de protest public la Oradea în 23 ianuarie 2016. S-au alăturat acestui protest și alte comunități: cea ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, reformata si luterana.

Prin acest demers cetățenii din Bihor se alătură celorlalți conaționali și cetățenilor altor țări care au protestat deja împotriva abuzurilor organizației Barnevernet din Norvegia în diferite orașe din România și în metropolele lumii. Acest protest se vrea a fi o acțiune de susținere publică a familiei Bodnariu și a celorlalte familii de români, dar și a familiilor din alte state care au avut de suferit în urma acestor abuzuri ale organizației din Norvegia. În același timp, este o ocazie de mărturie publica a valorilor creștine, în speță, familia.

Pentru mine este uimitor ce se întâmplă: să vezi oameni atât de diferiți adunându-se în jurul aceleași cauze. Într-o lume și într-o vreme în care familia este atacată de foarte mulți, Dumnezeu folosește niște oameni îngăduind o suferință cumplită în viața lor pentru a face ceva măreț, ceva la care cu greu ne-am fi putut gândi înainte de 16 noiembrie 2015.

E uimitor, deoarece au fost voci ale unor lideri crestini care erau sceptici, care încercau să oprească aceste mișcări de protest chiar din fașă. Apoi și-au ridicat glasurile ateii care și-au prezentat „argumentele” spunându-ne că avem altceva mai bun de făcut!

Trebuie amintiți și anumiți blogeri creștini (autointitulați „moguli”) care au încercat să boicoteze aceste acțiuni publice. Dumnezeu însa ne-a surprins, ne-a pus împreuna în jurul acestei cauze. I-a surprins pe cei din Norvegia și pe „prietenii” noștri din România. O dovadă clară că Dumnezeu încă ne mai poate surprinde!

Intenționez să fiu prezent sâmbăta la protest; îmi voi lua și familia cu mine. Avem obligația să fim acolo.

Mă duc la protest pentru că sunt creștin.

Învățătura creștină mă obligă “să plâng împreună cu cei ce plâng”. Multe familii plâng pentru că au fost lovite pe nedrept. Au fost călcate în picioare. Sunt multe lacrimi ale sufletului și ale ochilor. Vreau să plâng împreună cu ei. Uneori nu puteam să adorm gândindu-mă la familia Bodnariu; alteori mă trezeam supărat pe sistemul care s-a dovedit a fi atât de inuman.

Mă duc la protest pentru că sunt român.

Unii din neamul meu sunt loviți, sunt considerați periculoși pentru o societate „civilizată” și pentru un sistem „preocupat de interesul superior al copilului” ( halal preocupare!). Pe zi ce trece, apar informații noi care dovedesc că acest sistem este abuziv, nu respectă propriile legi, nu respectă legislația internațională în domeniul familiei. Concetățenii noștri, în căutarea unui trai mai bun, au căzut pradă acestui sistem care îi tratează inuman ( abia aștept să se termine drama familiei Bodnariu și copiii să le fie înapoiați, pentru a avea libertatea să ne dezvăluie cum funcționează acest sistem apărat cu atâta îndârjire de către unii conaționali); ca români nu avem voie sa tăcem, să fim indiferenți. Vocea noastră trebuie  să se audă în piață!

Mă duc la protest pentru ca sunt om.

Nu trebuie sa fi neapărat creștin sau român pentru a simți cu semenii tăi care trec prin situații tragice. Omenia ne obligă! Suntem chipul lui Dumnezeu, prin creație “suntem de neam din Dumnezeu”, iar acest statut ne obligă să acționăm când omul (oricine ar fi si oriunde s-ar afla) este lovit fără milă și pe nedrept de un sistem inuman.

Și de această dată Biserica are ocazia să fie o voce, să se implice, să arate că îi pasă.

Așadar, sâmbătă voi fi în piață împreună cu familia pentru a fi o voce, o voce neînsemnată dar, care împreună cu alte voci, vom reuși să fim o mărturie puternică și publică pentru Dumnezeu, pentru apărarea familiei și pentru apărarea demnității umane.

Îndemn pe toți bihorenii să iasă în piață și să-și facă auzit glasul! Dumnezeu ne așteaptă, familiile îndurerate ne așteaptă, viitorul familiilor noastre ne obligă.

Nu sta indiferent! Implică-te! Biruința a fost, este și va fi a Dumnezeului nostru: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt!

IMG_0549

protest oradea credo

 

 

Nor de etichete

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: