Alegeri pentru Parlamentul European- nevoia de glasuri în pustiu

Statul în evoluţia sa a cunoscut mai multe forme de existenţă. Forma pe care noi o avem în România este democraţia. În această formă de existenţă a statului li se permite cetăţenilor să participe sub diferite forme la conducerea statului. Astfel, cetăţenii ocupă funcţii de conducere în stat la diferite nivele şi în acest mod asigură existenţa statului. Cele trei puteri ale statului (legislativă, executivă şi judecătorească) nu există în abstract ci ele se manifestă prin cetăţenii care sunt în aceste poziţii de autoritate. Apoi există cetăţeni care sunt implicaţi în administraţie aducându-şi contribuţia la funcţionarea statului. Însă marea majoritate a cetăţenilor deşi nu ocupă aceste poziţii publice au totuşi în sistemul democratic posibilitatea să îşi exprime prin vot opţiunile în ceea ce priveşte direcţia spre care se îndreaptă statul şi naţiunea. Aşadar, votul este o posibilitate imensă pusă în mână cetăţeanului. Această posibilitate imensă implică şi o responsabilitate pe măsură. Creştinul este un cetăţean al Împărăţiei Cerurilor dar şi un cetăţean al unui stat (unor state). Deşi nu aparţine acestei lumi, el trăieşte totuşi pe Pământ. În consecinţă, el are responsabilităţi vizavi de ambele lumi de care aparţine.
În această postare doresc să arăt că omul lui Dumnezeu este şi trebuie să fie implicat în viaţa cetăţii.
Consider că reponsabilităţile pe care le are creştinul faţă de lumea în care trăieşte sunt mult mai mari decât ale celorlalţi. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult. (Luca 12:48) Creştinul este omul care a primit lumina dumnezeiască şi a înţeles că Dumnezeu este Bun şi promovează binele dar este şi împotriva răului, îl pedepseşte parţial în acest timp şi îl va curma deplin la momentul final. Aşadar, responsabilitatea creştinului este să se alinieze la lucrarea pe care o face Dumnezeu: să promoveze binele şi să se opună răului. Formele în care creştinul poate face aceasta sunt multe: de la rugăciune şi post până la implicare activă în viaţa cetăţii inclusiv prin votul pe care îl acordă. Poziţiile creştinilor sunt diferite în legătură cu implicarea în viaţa cetăţii: de la a se izola complet până la a crede că totul este aici şi acum.
Scriu aceste rânduri în contextul apropiatelor alegeri pentru Parlamentul European. Uniunea Europeană are un Parlament European care are anumite atribuţii în conducerea ei. În urma alegerilor din 25 mai 2014 aici vor ajunge cetăţeni aparţinători statelor membre ale UE care vor avea un rol în ceea ce priveşte existenţa UE dar şi direcţia spre care aceasta se va îndrepta. Este binecunoscută situaţia din Europa de vest: o stare de indiferenţă şi de respingere a valorilor promovate de Creştinism. Mulţi dintre cei ce sunt în poziţii de decizie în UE nu doresc ca aceste valori să fie promovate şi apărate. Consider că avem o datorie importantă şi de data aceasta: să susţinem pentru Parlamentul European pe creştinii care au apărat şi promovat valorile Creştinismului. Şi acum, dar şi de fiecare dată când avem posibilitatea să votăm, ar trebui să o facem cu maximă responsabilitate şi să susţinem oamenii care sunt creştini şi pe cei temători de Dumnezeu. De data aceasta putem acorda votul (şi consider că trebuie să facem asta) nostru unuia dintre ai noştri. Un om care este activ în apărarea şi promovarea acestor valori.
Sigur că avem libertatea să fim şi indiferenţi sau, mai rău, să facem jocul celor care spun că nu ar trebui să ne amestecăm în politică, că nu-i treaba noastră lumea aceasta, că oricum nu putem face nimic, că tot răul trebuie să triumfe că aşa este scris etc.
Îmi amintesc de un gând pe care l-am citit cândva: rugaciunea însoţită de acţiune este soluţia pentru îngrijorare. Credincioşii au o responsabilitate imensă ca pe lângă rugăciune să treacă la acţiune! Cred că noi credincioşii evanghelici avem o şansă istorică: să fim uniţi, să ne mobilizăm şi să ne trimtem omul în Parlamentul European. Este important să existe cât mai multe voci care să strige în pustiul acestei lumi. Trebuie să ne facem vocea auzită! Prea mult se aude vocea Celui Rău.
Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat! (Iacov 4:17)
În consecinţă, recomand tuturor credincioşilor evanghelici, dar şi tuturor celor ce vor citi aceste rânduri să susţină pe 25 mai prin votul lor pe Peter Costea pentru Parlamentul European.
Dumnezeu să binecuvinteze Europa!
Mai multe despre Peter Costea aflaţi aici: https://www.facebook.com/pages/Peter-Costea/407413792695356