Proclamarea victoriei lui Iisus


Astăzi în Parlamentul României s-a discutat cererea de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Până aici nimic nou.
Datorită faptului că susțin implicarea creștinilor pocăiți în viața publică am fost bucuros să aud că și doi de-ai noştri se vor adresa Parlamentului. Cei doi pe care eu i-am auzit (nu am prins ședința de la început și nu am urmărit-o până la sfărșit) au fost Gheorghe David și Marius Dugulescu.
Cred că a fost prima dată când i-am auzit vorbind în Parlament. Așteptam să aud cuvinte de înțelepciune și echilibru. Însă ce am auzit m-a dezamăgit.
Primul care a vorbit a fost Gheorghe David. În scurta intervenție acesta a adus în discuție pasaje biblice. Primul a a fost din din Psalmul 46:10 : Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu Sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. Al doilea text a fost un citat din Evanghelii: Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.(Mt.26:52) Fiind senator al PDL exegeza și hermeneutica acestor texte au dus la următoarea concluzie: să ne oprim din a-l suspenda pe președintele Traian Băsescu.
Cel de-al doilea a fost deputatul PDL Marius Dugulescu care a citat din Proverbe 26:4: Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. A urmat o mică ceartă cu Antonescu din cauza faptului că nu mai avea timp la dispoziție. Până la urmă a obținut permisiunea de a vorbi dar a dovedit că nu a știut ce vrea să spună, că nu era stăpân pe ceea ce dorea să prezinte.
Asteptam mai mult de la ei. Asteptam cuvinte înțelepte. Doream să mă mândresc cu frații mei din Parlament, dar nu a fost să fie. Prestația lor a fost cel puțin modestă… . Cred că ar fi trebui să nu ia cuvântul. Antonescu, după intervenția biblică nereușită a lui Gheorghe David, l-a luat peste picior pe deputatul Dugulescu spunând că urmează la cuvânt robul lui Dumnezeu Cristinel Dugulescu! Asta ne trebuie dacă nu știm să folosim cu înțelepciune Scriptura!
Ce au reușit să facă cei doi frați parlamentari?
1. Să răstălmăcească Scriptura;
2. Să o facă să pară nerelevantă, deși ea este relevantă în orice timp;
3. Să dezamăgească pe cei ce i-au trimis în Parlament;
4. Pentru cei ce știu că sunt pocăiți, să privească la noi ca la niște ciudați și poate să ne considere nepotriviți pentu astfel de poziții.
În concluzie, recomand fraților mei care au aceste poziții importante în societate sa dea dovadă de responsabilitate spirituală și să folosească Sfânta Scriptură la locul potrivit și la momentul potrivit. Această recomandare este de asemenea adresată tuturor credincioșilor, deoarece folosirea la locul nepotrivit și la momentul nepotrivit a Bibliei nu este de nici un folos Împărăției lui Dumnezeu și nici nu ne face cinste.
Dumnezeu să ne binecuvinteze cu lumina și călăuzirea Lui!

Anunțuri

Comments on: "Cum să nu folosești Biblia" (36)

  1. Message said:

    „Crestini pocaiti”? Cata corectitudine teologica credeti ca exista in expresia aceasta, chiar si din punct de vedere protestant? Pai daca numim niste oameni crestini, inseamna ca practica pocainta, chiar daca unii o fac poate intr-un alt mod, adica mai in camaruta sufeltului si in smerenie, decat multi dintre neopotestantii care ii critica pe primii pentru ca ar fi „lumesti”, neoprotestanti care cred ca daca s-au botezat devenind membri intr-unul dintre cultele respective, au devenit automat sfinti si neprihaniti, ba chiar si mari teologi, doar pentru ca rasfoiesc zilnic Biblia. Se cunoasc destule exemple de neoprotestanti care din punctul de vedere al comportamentului nu dau dovada de crestinism, desi se numesc pe sine pocaiti in timp ce-i critica pe altii. Dar, pana la urma, vrem sau nu sa recunoastem, toti crestinii suntem pe o cale pe care putem cadea, gresi si iar a ne reitoarce catre Dumnezeu, in masura in care o facem cu un suflet curat, nu ca senatorul David care schimba partidele tot la 10 zile, caci in ceea ce priveste ereziile pe care le propaga mereu toti cei ca acesta, nici nu ne mai mira babilonia in care se zbate lumea crestin-protestanta. Cu un lucru sunt perfect de acord: crestinii (fie ei si „pocaiti”) trebuie sa se implice in viata publica/politica, caci altfel, daca cred ca acesta este un domeniu al vietii in care nu se cuvine unui crestin sa se implice (chiar daca nu oricaruia, precum pastorii), nu s-ar dovedi decat niste neo-gnostici.

  2. Cred că ai înţeles foarte bine ceea ce am vrut să spun prin “creştini pocăiţi”. Majoritatea dintre parlamentarii români se declară creştini; am dorit să fac această distincţie între unii şi alţii. Sunt de acord cu tine că din punct de vedere biblic nu poţi fi creştin fără a fi pocăit. Dar cunoşti vorba care există: „eu sunt creştin dar nu practicant”; mai sunt şi creştini doar „cu numele” sau „de formă”.
    Pe de altă parte, pocăinţa poate fi doar biblică: în cămăruţa sufletului, în mijlocul oamenilor şi zilnică! Cred că ai o astfel de pocăinţă?

    • Message said:

      Am inteles si inteleg mult mai bine decat poate ati putea accepta ceea cea ati incercat sa spuneti, avand in vedere ca experienta vietii m-a determinat sa cunosc mentalitatea specific neoprotestanta, atat prin studiul teologiei specifice, cat si prin trairea practica intr-un astfel de mediu, desi nu am facut si nu fac parte efectiv (prin botez) dintr-un cult neoprotestant si nu sunt de acord cu multe dintre principiile de baza ale teologiei si practicii acestora (precum binecunoscutele „sole”). In acest sens, un crestin care spune ca este asa, dar nu este si practicant al tuturor celor legate de cultul Bisericii (in arealul nostru, deobicei botezat ortodox), ar putea sa se afle uneori intr-o pozitie mai buna din punct de vedere spirtual, decat unul care practica credinta, asa cum a inteles-o el, se considera pocait, dar nu o dovedeste nici prin faptele lui si, cred, mult mai important, nici prin continutul credintei lui, multumindu-se cu „franturi de adevar”, erezii mai corect, pe care le justifica cu versete rational folosite in sustinerea credintei sale. In ceea ce priveste acea pocainta pe care o descrieti la sfarsitul respunsului dumneavoastra, daca tot m-ati intrebat, am sa va raspund astfel: Multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta prin Harul Sau sa-L inteleg in Trupul Sau cel Sfant de veacuri, iar pocainta mea sa fie pecetluita prin cuvintele Lui, dupa ce mi-am incheiat umblarea pe cale in Adevar, si nu prin cuvintele mele acum sau altadata.

      • Îţi doresc din toată inima, precum îmi doresc şi mie, ca, după ce îţi vei fi “încheiat umblarea pe cale în Adevăr”, să poată fi „pecetluită pocăinţa ta prin cuvintele Lui”.

      • Message said:

        Multumesc mult de tot. La fel si tie. Fie ca toti crestinii sa caute, sa iubeasca si sa traiasca in plinatatea Adevarului() Domnul Iisus fie cu noi, cu toti. Amin!

  3. Intrebarea de baza este daca un crestin adevarat trebuie sa intre in politica. Isus a refuzat sa fie facut rege, apostolii nu au dat vreun semn ca ar dori asta si nu gasim scris ca vreunul dintre ei ar fi cerut cuiva de atunci sau de acum sa intre in politica.
    Lazar Gog indemna crestinii „treziti” de Duhul lui Dumnezeu sa intre in politica, pentru ca de la tribuna Parlamentului un crestin da o dovada clara de a fi „sarea pamantului”, cum afirma despre cei ce il urmeaza pe El, Domnul Isus! Insa Mantuitorul nu afirma nici macar o clipa ca un crestin este sare sau lumina pentru acest pamant doar dintr-o pozitie de putere sau influenta omeneasca, ci ca cel mai neinsemnat si sarac dintre crestini are aceste calitati date nu de vreo institutie a acestei lumi, ci de Dumnezeu!
    Ca avem parlamentari crestini care se fac de ras incercand sa spuna ceva si iesindu-le altceva este pentru ca nu e acolo locul lor de slujire si de aceea nici nu sunt inspirati de Dumnezeu in ce fac! Biblia ne invata ca contactul pe care crestinii il vor avea cu dregatorii si si carmuitorii neamurilor va fi cand vor fi dusi in fata lor in vremuri de prigoana, pentru a da socoteala de credinta lor, iar atunci in clipa aceea Duhul ii va invata ce sa zica! Cred ca e o mare diferenta!

    • Message said:

      Nu este suficient loc aici, dar mai ales nu am nici suficient timp sa detaliez mai mult ceea ce voi scrie in continuare. De altfel, nici nu cred ca am darul de a sintetiza dintr-o data suficiente argumente pentru ceea ce sustin, dar ar trebui sa ne gandim si daca nu cumva aceasta pozitie a neimplicarii in politica a tuturor crestinilor nu este una de factura gnostica. Nu cred ca Mantuitorul a dorit pentru crestini o neimplicare in spirit crestin in desfasurarea evenimentelor care tin de lumea aceasta. Da, sunt de acord, preotii/pastorii Bisericii, trebuie sa stea deoparte de functii politice, mai ales de cele de conducere (monahii, evident, de tot, datorita juramintelor lor), dar ceilalti crestini, care, cu binecuvantarea pastorilor, cred ca au ceva de spus si de influentat in bine, pot sa se implice in politica. Sa nu uitam ca „implicare in politica” inseamna si simplul act de a vota si pana si monahii au dreptul sa voteze (in Biserica Ortodoxa).

    • Atunci când dorim să înţelegem ce spune Biblia despre un anume subiect trebuie să ţinem cont despre tot ce scrie în ea pe acest subiect. Este şi cazul implicării credincioşilor în viaţa publică. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”.(2Timotei 3:16)

      • Message said:

        Este un punct de vedere foarte atragator si un principiu bun, numai ca nu si suficient, pentru ca si atunci cand cineva arata ca a luat in considerare toate versetele sau pasajele scripturistice care se refera la un anumit subiect, tot poate ajunge la o concluzie mai mult sau mai putin diferita decat un altul. Fiecare grupare protestanta crede ca a aplicat acest principiu enuntat de tine, dar, totusi, diferentele sunt suficiente intre ele. Aici intervine necesitatea unei Sfinte Traditii, repectiv a continuitatii lucrarii Duhului Sfant in istoria Bisericii, care se vede si in pastrarea unei invataturi care, printre altele, sa fi fost crezute de catre toti, de peste tot si intotdeauna. Desigur, asta nu inseamna ca nu se vor fi gasind, de la inceputul istoriei Bisericii, si unii care au crezut diferit decat Biserica, dar acesta este un subiect care nu poate fi detaliat intr-un comentariu de tipul acestuia.(…)

      • Tradiţia la care faci referire poate fi privită ca fiind ”sfântă„ doar în măsura în care învăţăturile pe care le cuprinde sunt conforme cu Sfânta Scriptură insuflată de Dumnezeu, în caz contrar, este doar o tradiţie omenească fără nici o valoare pentru Dumnezeu şi pentru înaintarea spirituală a credinciosului!

      • Message said:

        Punerea in antiteza a adevaratei Traditii cu ceea ce ar invata Sfanta Scriptura poate fi tot o actiune omeneasca si care sa nu vina de la Dumnezeu. Faptul ca unii sunt tentati sa vada mereu Traditia ca pe ceva negativ sau avand o origine pagana, care s-ar contrazice cu Scriptura, bazandu-se pe abordari persoanle si, de obicei, pur rationaliste, nu inseamna ca au si dreptate. In Scriptura, chiar in cuvintele Sf. Apostol Pavel dintr-una din epistolele sale, gasim Traditia orala, ulterior fixata si ea in scris, ca fiind o sursa pe masura de autoritativa ca si cuvantul scris al canonului Noului Testament. Oricum, singura in masura sa discearna adevarata Traditie este Biserica, stalpul si temelia Adevarului si aceeasi care a recunoscut canonul biblic. Este evident ca acea Biserica nu si-a bazat credinta „numai” pe Scriptura si nu s-a regasit in varii grupari auto-intitulat „crestine”, care profesau diverse invataturi gresite, pe care ea nu le-a recunoscut ca facand parte din mostenirea ei apostolica. Ar fi fost bine daca nu ascundeai din comentariul meu anterior link-ul pe care l-am dat, chiar daca eu mi-am ascuns identitatea inca de la inceput. Pari un om cu un intelectual ridicat si un suflet bun. Daca vrem sa intelegem adevarul de credinta asa cum este el, nu trebuie sa ascundem nicio abordare a acestuia de catre diversi credinciosi, indiferent daca le cunoastem numele sau nu. Nimeni nu pretinde ca imdeiat sa-i dam dreptate celuilalt sau sa-i acceptam explicatiile, dar tendinta de a ascunde anumite idei provine, in general, din faptul ca recunostem in interiorul nostru justetea lor (…).

      • În Sfânta Scriptură există o referire clară la „o altă Evangelie” (Galateni 1:6,7). Tot acolo apostolul Pavel adreseză cuvinte grele celor ce vor să aducă Bisericii o altă Evanghelie! Așadar punerea în antiteză, când e cazul, este biblică!
        Pe de altă parte, există în Traditie destule elemente păgâne evidente! Numai un orb (spiritual) nu le poate vedea! Iată un link care prezintă așa ceva: http://tomisthecat.ro/2010/10/28/moastele-superstitiile-si-evul-mediu-din-romania/ . Și câte astfel de „tradiții sfinte” mai are Ortodoxia!
        Tradiția orală a devenit scrisă și de aceea avem Sfânta Scriptură. Ceea ce a circulat anterior scrierii Noului Testament a fost apoi cuprins în Scrierile Noului Testament și nu a existat nici o contradicție între ceea ce predicau și învățau apostolii cu ceea ce s-a înregistrat apoi în scris. Pentru exemplificare pot fi urmărite comparativ predicile apostolilor prezentate în Faptele Apostolilor și învățăturile lor scrise în epistole. Nu există nici o contradicție.
        Dacă aplici același procedeu comparând multe învățături din asa-zisa Sfântă Tradiție și Sfânta Scriptură vei descoperi multe contradicții! De ce? Pentru că unii oameni nu au vorbit și nu au scris de la Dumnezeu ci din mintea lor!
        Motivul pentru care am ascuns link-ul dat de tine este că doresc ca pe acest blog să strălucească numai Sfânta Scriptură și nu alte evanghelii. Cât timp rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu suntem sub binecuvântarea Lui; când adăugăm și scoatem suntem sub blestem. („Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar Sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” – Galateni 1:6-10; „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.”- Apocalipsa 22:18, 19).
        Eu vreau să rămân sub binecuvântare; poate că îți dorești la fel?

      • Message said:

        Motivul pentru care ai ascuns link-ul acela este cu totul altul decat cel pe care il invoci tu in raspunsul tau. Nu exista niciun motiv intemeiat pentru care sa ascunzi o informatie de genul celei care s-ar fi putut citi la acel link, oricarui om, care are dreptul sa decida pentru sine. Asta se aplica si credinciosilor crestini, care nu trebuie sa se asemene, scuza-ma ca o spun asa de direct, mai mult unor spalati pe creier, care nu analizeaza realitatea din jurul lor si nu pun in balanta argumentele, decat unor oamnei liberi in Duh si doritori de Adevar. Desigur, un credincios de cele mai multe ori va ramane la credinta in Dumnnezeu Tatal si Hristos, Fiul Sau, dar in acelasi timp va putea si sa-si reanalizeze anumite convingeri legate de invatatura de credinta, pentru a putea lua decizii pentru sporul in viata duhovniceasca si cunoasterea Adevarului. Insiruirea de versete nu-ti creaza niciun avantaj, ti-as putea aduce si eu unele in sprijinul necesitatii Sfintei Traditii, dar ce folos, cand tu nu vezi ca puzderia sau, mai bine zis, babilonia de biserici si bisericute de factura neoprotestanta, fiecare cu invataturi si practici diferite intre ele, contrazic insasi principiul de a fi bazate „numai pe Scriptura”, pe care, recte, il pretuiesc atat de mult si care, in ciuda unor versete care sunt folosite sa dovedeasca acest fapt, NU se regaseste in Scriptura insasi. De fapt, aceste biserici sunt cele care se bazeaza pe pareri puri omenesti, de cele mai multe ori tributare unui rationalism dus la extrem, si nu Biserica Ortodoxa. Daca ele ar fi avut notiunea unei Sfinte Traditii, pastrata de niste pastori aflati intr-o succesiune apostolica reala si care sa poata fi probata in timp, nu ar fi ajuns sa fie atat de multe. Argumentul cu traditia care ar fi fost inclusa integral in textul Noului Testament, pe care l-ai adus, l-am mai auzit, dar nu sta in picioare. Cred ca e demontat si in textul de la link-ul pe care l-am mentionat anterior si, in plus, e doar o presupunere. Pavel ii indeamna clar pe crestini sa tina atat cele scrise de el intr-una din epistole, cat si cele pe care li le-a transmis fata catre fata. Daca ar fi avut de gand sa le scrie si acele lucruri, nu ar fi facut acea afirmatie in epistola. De asemenea, in Noul Testamnet se spune clar ca Domnul Iisus a spus si facut multe alte lucruri care nu au fost scrise de catre Apostoli sau evanghelisti. Nu exista niciun motiv pentru care acele lucruri sau esenta lor, precum, spre exemplu, modul corect de interpretare al celor ce au urmat sa faca parte din canonul Noului Testament, atat cu privire la ceea ce trebuie sa creada crestinii, dar si cum sa-si practice credinta lor, sa nu fi fost important a fi pastrate de comunitatea credinciosilor, respectiv de Biserica, stalpul si temelia Adevarului, si, unele dintre ele, sa se regaseasca in scrieri ulterioare, din afara canonului biblic, aratand cum intelegeau si practicau credinta crestina fratii din Biserica primelor veacuri, care nu se rezuma doar la primii 100 de ani de crestinism. Nu cred ca suntem noi mai smeriti astazi decat ei, care, unii au murit pentru credinta, sau mai aproape de vremea in care au trait si predicat chiar unora dintre ei, Apostolii care l-au cunoscut in carne si oase pe Mantuitorul. Si acele lucruri intial nescrise sau care nu ajuns sa faca parte din canonul Nou Testamentar, au venit tot de la Duhul Sfant, care ne-a fost dat sa ne conduca spre tot Adevarul si sa ne ajute in paza noastra fata de invataturi si practici gresite, chiar daca unele dintre ele par unora „biblice”, dupa propriul lor cuget. Intr-o alta ordine de idei, stiai, de exemplu, ca Luther si toti marii „reforamtori”, ca toata Biserica de mai inaintea lor, credeau in pururea fecioria Maicii Domnului, care nu are nimic de a face cu paganismul, precum nicuna dintre celelalte credinte si practici ale Bisericii Ortodoxe, in ciuda efortului unora de a gasi mereu radacina acestora prin alte religii false, anterioare crestinismului? Poate ca stiai, dar de importanta are, cand fiecare se inchide, mai mult sau mai putin interesat, in carapacea modului cum a fost invatat sa abordeze chestiunile legate de credinta. Multi prefera sa citeze versete, pe care le interpreteaza incorect, sperand ca numarul lor sau aprentul lor sens la prima citire, fiind de multe ori scoase din context, sa creeze in mintea cititorului acelasi inteles, pe care si l-ar dori ei. Cand baptistii, cu penticostalii si cu adventistii, de exemplu, se vor intelegte asupra Scripturii, atunci, poate, principiul gresit al „solelor”, de la care pleaca toti acestia in fundamentarea continutului credintei lor, s-ar putea dovedi adevarat, insa acest lucru nu se va intampla niciodata, ba, din contra, asistam la fenomenul reinvierii ideilor si practicilor de factura gnostica si montanista printre oameni care provin dintre biserici neoprotestante traditionale. Si pe acelea si le justifica tot cu Scriptura, desigur. Te rog sa nu iei cuvintele mele ca pe un afront sau o rea intentie la adresa persoanei tale sau a celor care cred ca tine. Nu acesta a fost intentia mea, ci doar ca Adevarul sa poata fi accesibil tuturor (…) . Sunt convins de credinta ta in Domnul Iisus, atata timp cat o afirmi, de altfel, nu cred ca e dat nimanui sa judece in doi peri credinta altuia si sa dea „sentinte” cu privire la aceasta, dar mai cred si ca principiul care sta la baza intelegerii de catre tine a credintei crestine in Dumnezeu, Imparatia Lui, lumea spirtuala si toate celelalte legate de acestea, este unul fals. In orice caz, Dumnezeu sa te binecuvinteze pe tine si toata casa ta!

      • Dacă în link-ul despre care faci vorbire ar fi prezentat doar adevărul biblic el ar fi rămas în postare; însă când sunt scrise lucruri în contradicţie evidentă cu Sfânta Scriptură nu doresc ca ele să fie promovate prin lucrarea mea! Apostolii ne-au învăţat: „Feriţi-vă de orice se pare rău” (1 Tes.5:22). Faptul că ai o problemă atunci când citez din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ar trebui să-ţi dea de gândit! Nu ar trebui să fii deranjat de ceea ce Dumnezeu spune! Orice învăţătură care a apărut după încheierea canonului biblic şi care contrazice direct şi evident o învăţătură biblică nu poate avea originea în Duhul Sfânt ci o are cu siguranţă în alt duh!

  4. Message said:

    P.S.: Observ ca din nou nu ai postat tot comentariul meu, eliminand nu doar link-ul, ci destule dintre cuvintele mele. Acest lucru te descalifica atat in fata oamenilor, cat si in fata lui Dumnezeu, pentru ca cenzurezi fara motive intemeiate schimbul de idei. In comentariile mele nu s-au regasit cuvinte injurioase la persoana, indiferent de confesiune, decat argumente rezonabile, care pot fi sau nu acceptate de cititori sau considerate ca demene de luat in considerare. Tocmai de aceea nici nu voi mai scrie niciodata vreun comentariu pe blogul tau. E alegerea altora daca o vor face ei. Toate cele bune!

    • Din câte îmi amintesc nu am eliminat alte cuvinte ci doar link-ul.
      Cât despre afirmaţia ta cu descalificarea şi celelalte… nu am nimic de comentat.

      • Da, ai dreptate, ulterior am constatat si eu ca gresisem cand am scris ca ai eliminat si din cuvintele mele, nu doar link-ul. Am puterea sa recunosc acest lucru fara nicio problema, desi alti cititori afara de tine nu aveau cum sa probeze acest lucru, decat prin cuvantul tau. Iata ca il au si pe al meu. Dar este suficient ca ai eliminat si numai link-ul, pentru ca la link-ul respectiv erau date si versete din Scriptura, precum si o argumentatie logica, bazata pe adevar. Tu insa nu vrei ca altii sa o citeasca, pentru ca te temi ca vor intelege mai mult decat ti-ai dori. Preferi sa citezi cunoscutele versete biblice, preferate tuturor neoprotestantilor, cu care nu am absolut nicio problema, dar care unele sunt luate din context, iar altele interpretate gresit. Toti neoprotestantii, fie ca sunteti baptisti, penticostali, adventisti etc,. citati acele versete, dar fiecare stiti bine ca ele nu pot fi interpretate disociat de istoria lucrarii Duhului Sfant in istorie, respectiv in Biserica, majoritatea dintre voi si doctrinele voastre rationaliste aparand dupa anul 1500. Daca principiul Sola Scriptura, atat de atractiv la prima vedere, ar fi cu adevarat fundamentul unei corecte intelegeri a credintei, atunci toti neoprotestantii ar trebui sa aveti aceleasi doctrine, dar stii bine ca nu este asa. In final, mi-as aduce aminte de un lucru: Pe vremuri criticati Biserica Ortodoxa ca „interzice” printr-o porunca bisericeasca citirea de carti eretice, respectiv pe ale voastre, ba chiar ca interzice citirea Biblie (total neadevarat) si ca, astfel, credinciosii ar fi privati de aflarea Adevarului, desigur, bazat pe Scriptura, ziceati voi, dar in realitate, bazat pe propriile voastre cugete. Cu toate acestea, aceea era doar o indrumare pentru credinciosii mai putin inaintati in viata de credinta, eu neavand nicio problema sa cercetez, ca si multi alti ortodocsi. Acum se dovedeste ca voi sunteti cei care procedati asa, adica ascundeti lucruri care le-ar putea deschide altora si sufletul si mintea. Ma rog, pana la urma e dreptul fiecaruia sa procedeze cum vrea si sa motiveze aparent indreptatit. Doamne ajuta!

      • Nevoia creștinului de a rămâne în învățătura Sfintei Scripturi (de a învăța să nu treacă „peste ceea ce este scris”- 1Cor.4:6) nu trebuie să fie susținută în nici un fel: creștinul autentic va rămâne fidel învățăturilor biblice, punct! .

  5. Care sunt acele invataturi biblice? Cele ale baptistilor, ale penticostalilor, ale adventistilor sau ale atator zeci de mii de bisericute de factura neoprotestanta din lumea intreaga? Ceea ce tu numesti invatatura biblica nu este decat invatatura ta, pe care ai preluat-o de la un altul sau o grupare restransa aparuta candva acum 2 secole. Invataturile penticostalilor, de execmplu, si nici acelea nu toate, sau regasit in antichitatea crestina doar la unele grupari considerate de Biserica eretice. Cauta si citeste, daca vrei, despre Montanus si miscarea lui. Tot atat de bine pot sa spun si eu ca invataturile Bisericii Ortodoxe sunt biblice, pentru ca in ceea ce ma priveste atat pe mine cat si pe alti credinciosi crestini ADEVARATI, membri ai ei, ele nu contrazic cu nimic Scriptura. Contradictiile se afla numai in capul celor care nu pretuiesc decat subiectivitatea si ratiunea lor umana cazuta, ca sa nu spun mai mult. Punct!

    • Învățăturile biblice sunt cele care au sursa în Biblie. Dacă eu experimentez și proclam apoi ceva ce este în acord cu ceea ce au experimentat și proclamat apostolii (citește în Faptele Apostolilor) sunt un succesor al lor și nu am trecut „peste ceea ce este scris”; sunt întru cadru sigur. Probleme au cei care nu experimentează ceea ce au experimentat apostolii și proclamă ceea ce apostolii nu au proclamat. Ei au o serioasă problemă (cu Dumnezeu, Cel care ne-a lăsat „ dreptarul învățăturilor sănătoase”, standardul).
      Și pentru ca să vezi că afirmația ta (Tot atat de bine pot sa spun si eu ca invataturile Bisericii Ortodoxe sunt biblice, pentru ca in ceea ce ma priveste atat pe mine cat si pe alti credinciosi crestini ADEVARATI, membri ai ei, ele nu contrazic cu nimic Scriptura.) este falsă am să-ți dau un exemplu. Dumitru Stăniloae scrie: „Sfânta Scriptură arată că viața pământească este arena în care omul își decide soarta pentru veci, că după moarte omul nu-și mai poate schimba soarta”. (Teologia Dogmatică Ortodoxă, ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1997, p.166). Întrebarea pe care ți-o pun: acest adevăr biblic, recunoscut ca atare de marele teolog ortodox, este proclamat de preoții și episcopii B.O.R.?

      • In ceea ce priveste subiectivismul care caracterizeaza neoprotestantismul, acesta se vede din nou in raspunsul tau, atunci cand scrii „Dacă EU experimentez și proclam apoi ceva ce este în acord cu ceea ce au experimentat și proclamat apostolii …”. Fiecare dintre neoprotestanti, din diverse biserici, cu diverse invataturi, unele dintre ele in totala contradictie intre ele, declara acelasi lucru, ca ei ii urmeaza pe Apostoli, dar in realitate isi urmeaza propriile experiente si pareri despre ceea ce ar invata Scriptura. De aceea nu are rost sa mai continuam pe acest subiect, eu am scris ce am dorit sa scriu despre asta, iar eventualii cititori vor avea informatiile necesare pentru a analiza cele discutate de noi, chiar daca tu ai cenzurat link-ul citat de mine. In ceea ce priveste ceea ce a spus Parintele Staniloae, stii bine ca iarasi ai spus doar jumatate din ceea ce invata Biserica Ortodoxa. Eu sunt perfect de acord cu ceea ce a spus parintele, dand credit citarii facute de tine, respectiv cu privire la ceea ce poate omul sa faca el insusi pentru sine in viata pamanteasca in vederea vesniciei lui, dar mai stiu si ca Biserica Ortodoxa invata, in baza Sfintei Traditii, in cadrul careia izvorul primar este Sfanta Scriptura, despre importanta comunitatii credinciosilor, care se roaga cu dragoste unii pentru altii, atat cei din Biserica luptatoare de pe Pamant, cat si cei din cea triumfatoare din cer, iar soarta finala a fiecaruia se va decide la a doua venire a Mantuitorului. In plus, nimeni nu poate sti soarta finala a celuilalt, asa ca nu ne ramane decat sa ne rugam unii pentru altii, deci chiar si pentru morti, caci stiu ca la asta te-ai referit, iar Dumnezeu va raspunde fiecruia dupa credinta lui si in acord cu voia Lui, asa cum raspunde (sau nu) oricarei rugaciuni. Exista dovezi destule ca primii crestini, ba chiar si evreii de dinaintea lor practicau rugaciunea, respectiv jertfa spirituala, pentru fratii lor plecati la Domnul, practica sustinuta si de anumite texte din Scriptura. Asa cum l-ai citit pe parintele Staniloae, poti citi si alte carti ortodoxe, unde iti vor fi prezentate aceste argumente. Nu cred ca parintele Staniloae ar fi continuat sa practice rugaciunea pentru morti, daca el ar fi inteles ceea ce el insusi a scris, in modul cum vrei tu sa insinuezi.

      • Pot să fiu caracterizat în orice fel și de oricine atât timp cât rămân fidel standardului.
        Eu nu am insinuat nimic ci am redat un citat din volumul 3 al lucrarii lui Stăniloae în care el recunoaște ceea ce învață Sfânta Scriptură pe acest subiect. Eu nu am spus că aceasta a învățat și a promovat el, ci ți-am adresat o întrebare dacă preoții și episcopii B.O.R proclamă ceea ce este biblic sau nu. Evident, ai ocolit răspunsul la întrebarea mea pentru că știi (și știu și eu) că nu învață așa, ci au lăsat deoparte ce spune Sfânta Scriptură și au înlocuit învățătura sfântă cu tradițiile omenești apărute în diferite perioade ale istoriei Creștinismului. Despre asta vorbim: contradicții clare între învățătura B.O.R. și învățăturile Sfintei Scripturi; acum poate înțelegi de ce nu am fost de acord cu postarea link-ului.
        Toate cele bune.

      • Daca pentru tine raspunsul meu anterior nu a fost suficient de clar si il consideri ocolitor, este problema ta. Puteai eventual sa respunzi scriind ca nu ti-am dat argumete din Scripturi, chit ca as fi putut-o face, dar oricum nu am de gand sa transform discutia cu tine intr-una de o asemenea amploare, incat sa ne tot citam pe versete sau alte tipuri de argumente. Voi, neoprotestantii, nu incercati decat sa demontati Adevarul, pentru a-l recladi pe al vostru subiectiv prin ratiunea omului cazut, atunci cand citati versete, si nu vreti sa intelegeti Scriptura in ansamblu. In raspunsul meu anterior, eu am afirmat foarte clar ca, asemeni parintelui Satniloae, care practica rugaciunea pentru fratii nostri plecati la Domnul sau, ma rog, plecati din viata acesta pamanteasca, si eu cred ca omul nu mai poate face nimic dupa moarte el insusi pentru sine in vederea vesniciei lui, in schimb exista in continuare Biserica rugatoare in dragoste de pe Pamant, care poate inalta rugaciunile ei pentru cel decedat catre Dumnezeu. Aceasta a fost o porunca a Domnului sa ne rugam unii pentru altii, iar cei morti sunt tot ai lui Hristos. Doctrina „rostului”, cum o numesc eu, bazata pe individulaismul si subiectivismul intrate in teologia crestina indeosebi odata cu Reforma protestanta din secolul 16, conform careia nu ar mai avea rost sa ne rugam pentru un frate decedat, pentru ca totul ar fi depins numai de el in ceea priveste soarta lui vesnica, pune stavila dragostei si nu tine seama de faptul ca nu ne mantuim separat de Biserica, ci in Biserica. Nu cred ca vreunii dintre noi ne putem pune in locul lui Dumnezeu si sa putem spune ca stim cu certitudine care va fi soarta vesnica a unui frate de credinta sau a unei rude decedate, asa ca datoria noastra, care izvoraste indeosebi din dragoste, este sa ii pomenim in continuare in rugaciunile noastre catre Dumnezeu. Biserica Ortodoxa nu pretinde ca aceste rugaciuni vor fi intotdeauna implinite de Dumnezeu si nici nu explica cum se vor implini cererile catre Acesta, dar Biserica aplica porunca Domnului ei de a ne ruga unii pentru altii si are incredere in zisa Domnului ca, daca ne rugam cu credinta si cu dragoste, ni se va da. In concluzie, asa cum am mai spus-o si alta data, „moral” ar fi ca atunci sa va legati voi, neoprotestantii, de noi, ortodocsii si de invataturile Bisericii noastre drept-maritoare, cand voi insiva veti avea aceleasi invataturi bazate „numai pe Scriptura”. Pana una alta, atata timp cat intre baptisti si penticostali exista o diferenta de invatatura esentiala, precum faptul ca unii cred ca mantuirea nu se poate pierde, iar ceilalti ca, ba, se poate pierde, nu are nicio relevanta o discutie contradictorie cu ortodocsii. Noi, ortodocsii, nu credem, asemeni voua, ca odata ce ne-am fi „intors la Domnul si ne-am fi botezat”, suntem deja mantuiti, desi ne punem increderea in cuvintele Domnului ca el va face aceasta pentru noi, daca credem Lui si ascultam de El, urmandu-L IN Biserica Lui. Asa ca o discutie de genul daca se poate sau nu pierde mantuirea este penibila, pentru ca, de fapt, nici nu se poate vorbi despre asa ceva, cata vreme mantuirea nu o obtii instantaneu, atunci cand „ai facut legamant cu Domnul”, ci este un proces si depinde de cat de mult ai rabdat pentru Domnul pana la sfarsit, dar si de rugaciunile Bisericii pentru fiecare dintre madularele ei. Din punctul meu de vedere, eu am incheiat aceasta discutie, pentru ca asa o putem lungi la infinit. Deci, nu am sa-ti mai raspund, indiferent daca tu o vei mai face sau nu. Te asigur, insa, ca orice catalogare pe care as fi facut-o referitor la persoana ta, tine strict de continutul raspunsurilor tale si de modul cum gestionezi raspunsurile altora pe blogul tau, respectiv elimini ceea ce stii ca are relevanta, sub pretentia dorintei de a-i proteja pe „adevaratii credinciosi”. Ii va proteja Duhul Sfant pe acestia, nu tu. Iar ca acestia sa poata ajunge la tot Adevarul, au dreptul sa citeasca si sa se informeze dincolo de „zidurile doctrinare” ale bisericii penticostale. In rest, nu m-am pronuntat si nu ma voi proununta niciodata cu privire la persoana ta, in ansamblu, stiut fiind si crezut de mine, ca toti suntem supusi pacatului, deci inclusiv eu, ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa afirmam si protejam adevarul, uneori chiar intr-o discutie contradictorie. Toate cele bune si tie!

      • În ce mă privește, eu nu demontez adevărul ci doresc să trăiesc conform adevărului.
        Cum poți să iubești pe aproapele când nu Îl iubești pe Dumnezeu? Cum poți să Îl iubești pe Dumnezeu când nu asculți de Cuvântul Lui care arată foarte clar că în viața de aici ne decidem soarta pentru veșnicie și că apoi nimeni nu mai poate schimba destinul etern? Dar ce scrie în Sfânta Scriptură este prea greu pentru cei cu „ochelarii” tradiției omenești să accepte! Oricum e mai comod pentru rațiunea căzută (fără „metanoia”, că tot ai pomenit-o în dialogul nostru atât de des) să creadă că poate trăi aici oricum și că apoi prin ajutorul B.O.R. și al slujitorilor ei va merge la „loc luminat, la loc cu verdeață”. Despre asta este vorba: Tradiție omenească sau Revelație divină!
        Toate cele bune.

  6. Desi am scris ca nu iti mai raspund, iata ca ma dovedesc unul care traiesc „oricum”, dar nu-i nimic, e vorba despre mine si nu despre alti frati de-ai mei, asa cum ii acuzi tu pe toti credinciosii din Biserica Ortodoxa. Cine esti tu sa te crezi un asa mare traitor crestin, ca sa faci astfel de judecati cu privire la atatia alti oameni, numai pentru ca fac parte dintr-o Biserica ce pretuieste o Sfanta Traditie, lucrarea si echilibrul Duhului Sfant, si nu traditie omeneasca, asa cum o vezi tu cu „ochelarii” tai penticostali? Apropo, mai sunt si ochelari baptisti si adventisti (etc), desi toti sunt produsi, in fabrica unei individuliste „metanoia”, de marca „numai dupa Scriptura”. Au existat si inca exista atatia oameni cu viata pentru Dumnezeu, dupa Cuvantul Lui si in concordanta cu modul cum acesta trebuie cu adevarat inteles, viata plina de smerenie si nevointe, pe care, mai repede sau mai tarziu, multi dintre voi va dovediti a nu le experimenta personal, si care au respins ereziile in care va zbateti, mai mult sau mai putin constient. In alta ordine de idei, ai uitat, poate, de atatea cazuri, unele notorii, altele experimentate in particular, de oameni trecuti prin „metanoia” la diverse culte neoprotestante, care numai de viata crestina nu au dat dovada, ba din contra (apropo, stiu ce inseamna cuvantul din greaca si, asa cum spuneam altadata, multumesc Domnului ca mi-a dat harul Sau s-o experimentez, fara a ma considera fara de pacat si deja un mantuit)? Ocupati-va de fratii vostri si lasati-i pe-ai altora, ca fiecare raspunde de turma lui. Pacatele de care omul se poate pocai mai greu sunt cele de multe ori ascunse, atat ochilor lui duhovnicesti, cat si ai altora, precum slava desarta si ipocrizia, nu acelea care se vad usor. Atati auto-proclamati pastori de biserici „numai dupa Scriptura”, „posesori” de astfel de porniri ascunse, s-au dovedit ulterior cine erau de fapt, mult prea tarziu, insa, pentru cei pe care i-au amagit cu ereziile lor. Faptul ca flutura Biblia de la amvon, sau se plimba cu ea sub brat, citand versete la fiecare pas, nu face automat dintr-un predicator un posesor al Adevarului, asa cum a fost intentionat de Domnul sa fie inteles de creaturile Sale. Pace tuturor celor ce-l vad pe Domnul si multumire Lui pentru ca m-a invrednicit si pe mine de o raza din lumina Lui!

    • Eu nu am emis judecăți cu privire la nimeni, ci am prezentat doar ceea ce spune clar Cuvântul lui Dumnezeu. Este evident din ceea ce scrii că îți este atât de greu să accepți ceea ce Dumnezeu spune lămurit și este scris în Sfânta Scriptură! Preferi să rămâi cu vălul pente minte și să refuzi să îți folosești rațiunea! Este oricum alegerea ta!
      Repet, a nu știu câta oară în dialogul nostru, că atât timp cât rămân în canon sunt scutit de eroare și primesc siguranța izvorâtă din cuvintele Mântuitorului: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:7-11).
      Vreau să te asigur că în ceea ce mă privește mă străduiesc să mă ocup de turma pe care o păstoresc și, diferit de ceea ce fac alți la care am făcut referire, eu nu le vând speranțe deșarte oamenilor (că indiferent de traiul lor vor ajunge la loc luminat, la loc cu verdeață)!
      Revin: cred că nu putem să ne comparăm la statistici; voi conduceți detașat! Cred că este evident!
      Toate cele bune!

  7. 1. Din nou citezi versete, cu care eu nu am nicio problema, de ca si cum eu nu as fi putut-o face, avand in vedere ca, cel putin pentru Noul Testament, avem aceleasi carti in canonul scripturistic. Dar, bineinteles, iarasi le citezi fara ca acestea sa se constituie in argumente potrivite. Gresesti cand pui semnul egal intre persoana Mantuitorului si „canon” si risti sa transformi Scriptura intr-un „idol”. Mantuitorul este viu, ca si Cuvantul Lui, e adevarat, atunci cand acesta este inteles corect, dar Scriptura nu vorbeste singura, aceasta e citita si interpretata de oameni, ca dovada ca pana si cei care sustin ca Scriptura se interpreteaza cu Scriptura ajung la intelesuri diferite cu privire la ceea ce aceasta invata, fiecare grup fiind convins ca se afla in credinta si ca el ar fi ajuns la intelegerea corecta a Scripturii. Interpretarea cu adevarat corecta a Scripturii se poate face numai in Biserica si in cadrul Sfintei Traditii, care este expresia vie a lucrarii Duhului Sfant in istorie si reprezinta experienta comunitatii tuturor credinciosilor, aflati intr-o succesiune apostolica continua si neintrerupta de invatatura si slujire. Biserica este Trupul lui Hristos, precum si stalpul si temelia Adevarului, asa cum arata si Scriptura. Tocmai de aceea si credinciosii crestini care au trait in primele 4 secole crestine au putut sa se afle in Adevar, desi canonul Noului Testament nu fusese inca complet recunoscut, pentru ca acest Adevar le era oferit in Biserica, la fel ca si astazi. Chiar si secole mai tarziu, pana dupa aparitia tiparului, Scriptura era inca greu de procurat pentru fiecare crestin, ea fiind citita si interpretata in Biserica, aceeasi Biserica care, prin slujitorii ei, in timp ce se opunea ereziilor, recunostea si canonul Scripturii, respectiv al Noului Testament. „Dispensatiile” pe care tu le stabilesti, precum „inainte si dupa recunosterea canonului”, nu au niciun fundament. 2. Ba da, ai emis o judecata cu privire la destinul implacabil al unei comunitati intreagi de credinciosi, cand ai echivalat automat faptul ca ei pretuiesc o Sfanta Traditie, din care face parte si acel „in loc cu verdeata”, pe care l-ai ironizat destul, cu faptul ca respectivii credinciosi ar trai „oricum”, adica fara sa asculte de poruncile Domnului. Te inseli, sunt destui credinciosi ortodocsi, poate chiar mai multi decat iti poti tu imagina in neprihanirea ta, credinciosi care se roaga pentru moritii lor impreuna cu toata Biserica si care traiesc pe masura puterii duhovnicesti cu care Domnul lor i-a inzestrat si care urmaresc sfintenia. Ei nu au alte „carti sfinte” pe masura Scripturii, asa cum insinuai in raspunsurile tale la comentariile mele de la un alt articol de pe acest blog. Ceea ce nu inseamna ca ei nu pot recunoaste glasul Domnului in experienta vie a Bisericii veacurilor, care nu, nu se contrazice cu Scriptura, decat numai pentru cei cu un „val pe minte”. 3. Evident, nu am vorbit niciodata despre o statistica exacta, Domnul ii stie cel mai bine pe ai Sai. In acelasi timp, daca credinciosul de astazi, citind istoria Bisericii si literatura crestina a primelor veacuri, va accepta ca majoritatea crestinilor primelor veacuri aveau un anume mod de intelegere a Scripturii, fiind mult mai aproape de predica vie a Apostolilor, el se va intreba serios cu privire la toate inovatiile „bisericilor” epocii moderne, care in chip rationalist, individualist si chiar unele umanist-utilitarist cred ca Scriptura se interpreteaza. 4. Toate cele bune tie si tuturor celor dragi!

    • 1. De când pentru Vechiul Testament nu avem aceleași cărți canonice?
      2. Desigur pentru cei care nu prețuiesc la adevărăta ei valoare Sfânta Scriptură ceea ce spune ea nu poate fi considerat un argument de către ei. Mare păcat!
      3. În Sfânta Scriptură Dumnezeu cere constant ascultare față de Cuvântul Lui și această ascultare (supunere totală în fața Cuvântului) nu este tratată niciodată ca idolatrie. Idolatria pe care au practicat-o unii în vechime și pe care o practică cu „nevoință” mulți astăzi a apărut tocmai pentru că în mintea lor blestemată au lăsat la o parte Cuvântul lui Dumnezeu (nu s-au mai supus lui; au ajuns să se creadă înaintea și deasupra Sfintei Cărți) și au pus în locul lui rodul minții lor. Rezultatul este descris foarte clar de apostolul Pavel la Romani: „Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; Sunt şoptitori, bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, Sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac”. (Rom.1:18-32)
      Despre succesiunea apostolică citește ceva aici: https://ioanjoldes.wordpress.com/2012/03/22/cat-de-mult-le-plac-unor-penticostali-gogosile-calde-2/
      Revin: pentru mine nu contează ceea ce spune o confesiune religioasă astăzi; pentru mine contează în primul rând ceea ce spune Sfânta Scriptură! Toate vor trece însă “Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Psalmul 119:89).

  8. In ceea ce priveste Vechiul Testament, Apostolii si primii crestini foloseau Septuaginta, respectiv traducerea in greaca a originalului ebraic, asa dupa cum se vede si din citarile de versete ce se regasesc in Noul Testament. S-a dovedit ca textul Septuagintei este mai aproape de originalul ebraic decat cel Masoretic, prin descoperirea si analiza manuscriselor de la Marea Moarta. Septuaginta continea cateva carti in plus, binecunoscutele deutero-canonice, numite asa pentru ca autenticitatea lor a fost intens contestata indeosebi dupa Reforma si nu pentru ca ele nu ar fi fost folosite pana atunci de Biserica ca bune de citit si relevante pentru credinta. Argumentul ca, deoarece ulterior evreii nu le-au inclus in canonul Bibliei lor, nu ar trebui sa le ia nici crestinii in considerare, este subred, pentru ca evreii de mai tarziu au ramas la Legea lui Moise si la nu L-au primit pe Domnul Iisus Hristos ca Mantuitor si Dumnezeu, deci credinta adevarata prin Noul Legamnat nu s-a pastrat de catre ei, ci de catre Biserica crestina, asa ca parerea lor e nu e infailibila. Intr-adevar, intreaga crestinatate, respectiv toate „bisericile” istorice crestine, inclusiv cele protestante, recunosc in canonul inspirat al Vechiului Testament doar 39 de carti, chiar daca, de exemplu, Biserica Ortodoxa le include in Scriptura Sinodala si pe cele deutero-canonice, fiind o realitate dovedita ca primii crestini le citeau si le foloseau chiar in cult sau la serviciile divine. Oricum, problema canonului e una mai complexa, si nu uita ca, desi cu totii credem ca Scriptura e inspirata divin, adica de Duhul Sfant, una dintre cele trei Persoane din Dumnezeire, ea nu a picat din cer pe masa unui pastor, fie el baptist sau penticostal, care sa o intelega diferit, dupa cum se stie, iar recunoasterea canonului, nu fara dezbateri intre episcopi, s-a facut in Biserica si de catre Biserica, pe parcursul unei perioade de cateva secole dupa Inaltarea Domnului la Cer, tocmai datorita faptului ca aceasta era stalpul si temelia Adevarului si poseda discernamantul duhovnicesc necesar de la Domnul ei, nu vreun reformator de prin secolul 16 si urmasii lui. In fine, realizez ca nu are niciun rost sa mai continui discutia cu tine bazat pe respectul pentru o abordare intelectuala si rezonabila, pentru ca nu faci decat sa jignesti crestinii ortodocsi scriind ca Biserica lor i-ar invata ca pot trai oricum, deoarece fratii lor se vor ruga pentru ei dupa moarte, sau sa nu pretuiasca Scriptura, lucru total neadevarat. Scriptutra este pretuita la cel mai inalt nivel in Biserica Ortodoxa, atata de teologii ei de seama, cat si de credinciosii obisnuiti. Scrierile Sfintilor Parinti sunt impregnate de citate din Scriptura, iar mintea lor comuna care isi regaseste expresia cea mai inalta in hotararile Sinoadelor Ecumenice, urmase ale celui Apostolic descris in cartea Faptelor, capitolul 15, au respins unele dintre invataurile voastre ca fiind erezii, indeosebi rationaliste. Adevaratii crestini si pretuitori ai Scripturii sunt cei care respecta si urmeaza credinta inaintasilor lor, nu doar pentru ca aceea ar fi avut-o si practicat-o intr-un anume fel, ci pentru ca ea s-a dovedit echilibrata si izvorata din smerenie, insusiri necesare oricarei corecte intelegeri a Scripturii. Si daca tot este „sa spunem lucrurilor pe nume”, mult mai mult dispret fata de Scriptura se poate regasi in cele din urma la cei care spun ca au o credinta „numai dupa Scriptura”, dar cred diferit unii de altii, fiind imposibil ca unii dintre ei sa nu realizeze greseala in care se afla, fara insa sa si-o si recunoasca deschis, continuand sa citeze versete, de multe ori pe langa context sau subiectul dezbatut, invartindu-se uneori la limita prostiei in interiorul hotarelor invataturilor cultului din care fac parte. Nu e de mirare ca unii dintre ei au incercat sa opreasca cu Scriptura schimbarea din functie a unui conducator lumesc, indiferent care ar fi acela, aducand, astfel, si in cele din urma o justificare pentru dicatatura pentru niste interese proprii. Nu, multumesc, nu am sa citesc la link-ul pe care l-ai indicat (nu ca nu as fi citit vreodata astfel de materiale din aceeasi ograda) si asta din doua motive: primul – am Scriptura si acolo se vede cum Apostolii au asezat conducatori in Biserica prin punerea mainilor, care sa propovaduiasca predica si practica (Traditia) pe care au primit-o de la ei, si nu o alta, fie ea si asa-zis bazata „numai pe Scriptura”, dar aparuta dupa sute de secole dupa predica si practica Apostolilor, si al doilea – nu vad de ce as accepta sa accesez un link la propunerea ta, cand tu altora le-ai cenzurat dreptul de crestini liberi in Duh, oprindu-i sa citeasca la link-ul indicat de mine. Toate cele bune!

    • Erata: La sfarsitul comentariului, In loc de „… aparuta dupa sute de secole …” se va citi „… aparuta dupa multe sute de ani …”.

    • 1. Faptul ca în ediţiile sinodale ale Sfintei Scripturi apar şi cărţile necanonice fără să se facă o precizare (din câte cunosc există o excepţie în ceea ce priveste Psalmul 151 despre care se precizează că este necanonic) pentru cititorii neavizaţi este o dovadă a faptului că unor oameni le place să adauge le Sfânta Scriptură. Oricum o fac pe riscul lor; Dumnezeu a vorbit clar despre cei ce adaugă şi scot din Cuvântul Lui;
      2. Te rog, pentru edificare, dă nişte referinţe clare din Noul Testament unde sunt citate
      cărţi necanonice; sper că de data asta nu vei avea probleme să prezinţi aceste versete;
      3. Sunt de acord cu tine că lucrările scriitorilor bisericeşti din primele veacuri ale Bisericii creştine sunt pline de citate din Sfânta Scriptură, o dovadă că ei o cunoşteau şi o preţuiau; pentru unii dintre cei de astăzi însă, lasă-mă să am îndoieli despre cât de mult preţuiesc Sfânta Scriptură;
      4. Eu nu încerc să jignesc pe nimeni ci doar constat (lăsând Sfânta Scriptură să judece) cum trăiesc cei mai mulţi dintre oamenii la care faci referire; este un fenomen general în România; a le spune unor oameni care trăiesc aşa că n-au nevoie să se pocăiască, că sunt bine cum sunt etc. înseamnă să le oferi speranţe înşelătoare;
      5. Cât despre implicarea în conducerea lumească a unor feţe bisericeşti cred că şi la acest capitol ne conduceţi detaşat şi nu cred că mă poţi contrazice;
      6. Ai putut observa în această postare a mea că am taxat erorile fraţilor mei şi am fost împotriva unei răstălmăciri a Sfintei Scripturi;
      7. Eu nu doresc să opresc pe nimeni să citească ceea ce tu ai scris, dar nu vreau ca prin lucrarea mea să promovez anumite învăţături pe care le consider greşite raportat la ceea ce scrie clar în Sfânta Carte.
      Toate cele bune!

  9. 1. Faptul ca protestantii si neoprotestantii au ales ca pentru canonul Vechiului Testament sa-i urmeze pe evreii necredinciosi in Domnul Iisus si nu pe primii crestini nu este un argument ca Biserica Ortodoxa ar fi adaugat la Scriptura. Dupa cum am spus si in comentariul meu anterior, problema canonului este una mai complexa, iar Scriptura nu a picat din cer, la un moment dat, pe amvonul bisericii vreunui pastor protestant, caruia Dumnezeu i-ar fi dictat in mod miraculos lista cartilor care fac parte din canon. Acest argument al „adaugarii la Scriptura”, ca si altele, de altfel, precum „inchinarea la idoli”, sunt argumente din vechiul arsenal al neoprotestantilor, dar al acelora fara prea multa cultura teologica. Nu cred ca este cazul tau, dar tu stii bine de ce aduci aceste argumente, si anume pentru a-i impresiona pe unii din confesiunile neoprotestante, care le-ar putea citi si a le caror cunostinte „inaintate” intr-ale Scripturii constau doar in lucruri de genul ca Maica Domnului ar mai fi avut si alti copii, dupa nasterea Domnului Iisus. Sunt destui astfel de neoprotestanti, care afara de ce li s-a spus la biserica locala la care merg, nu mai creceteaza si nu mai pot crede, pentru ca numai asa cum stiu ei poate fi, altfel le fuge pamantul de sub picioare. Atunci nu le ramne decat sa-si repete obsesiv ca ei si numai ei sunt „numai dupa Scriptura” si ca toti ceilalti care cred altfel au adugat la aceasta. Si ca sa-ti dau, totusi, un exemplu din care reiese ca Noul Testament citeaza din Septuaginta, respectiv traducerea greaca a Vechiului Testament, nu trebuie decat sa pomenesc de Isaia 7:14, care foloseste cuvantul „fecioara” in Septuaginta, precum o face si Matei 1:23 din Noul Testament, iar in textul masoretic al lui Isaia 7:14 este folosit cuvantul „femeie”. Cred ca un pasaj Scripturistic care se contituie intr-o profetie despre nasterea din Fecioara (si nu doar din „femeie”) a Mantuitorului nu este de neglijat, pentru ca stim bine ca acesta este unul dintre argumentele majore in sprijinul divinitatii Sale. Mai multe poti citi aici si tu si altii… .
    2. Referitor la modul „necrestinesc” in care ar trai multi ortodocsi, am mai scris si inainte. Asa dupa cum spuneam, nu pacatele obisnuite, care se vad imediat, sunt cele de care omul se poate pocai mai greu, ci cele mai putin vazute de ochii multimilor, precum ipocrizia, slava desarta sau mandria. Mi se pare ca as duce discutia sub un nivel acceptabil pentru doi intelectuali, ca sa incep acum sa dau exemple concrete de neoprotestanti care s-au „descalificat” de la standardul moral pe care ei insisi il predicau. Si asta nu pentru ca nu as avea astfel de exemple, constatate chiar de catre mine. Ba mai rau, unii au abandonat si ceea ce predicau pana atunci din punct de vedere doctrinar, afirmand ca au ramas a crede tot „numai dupa Scriptura”. Cel putin crestinii ortodocsi nu-si dau imediat cu parerea despre invataturile crestine, pretinzand ca au dreptate si ca toti ceilalti ar trebui sa le dea ascultare, crezand ca daca au primit Harul, au primit si toata cunostinta, dupa cum o fac neoprotestantii. Stii, de asemenea, bine ca Biserica Ortodoxa nu-i invata pe membrii sai sa traiasca „oricum”, iar morala ortodoxa e chiar mai inalata decat cea portestanta. Faptul ca in Biserica Ortodoxa se practica mai putin un control psihologic strict asupra vietii credinciosilor si comportamentului lor, dupa cum se intampla in bisericile neoprotestante din partea unor pastori chiar mai compromisi moral decat cei pe care ii pastoresc, si ramane la latitudinea credinciosilor sa se conformeze cu indemnurile si invatatura Bisericii, in functie de gradul in care fiecare a ajuns sa inteleaga si sa conlucreze cu Harul primit cu adevarat in dar la Botez si la celelalte Sfinte Taine, nu este un argument pentru „superioritatea morala” si nici doctrinara a neoprotestantilor. Asa cum spunea din propria-i experienta un fost neoprotestant, acum convertit la Ortodoxie (nu din dezamgaire, ci din aflarea unui adevar de credinta dincolo de cliseele protestante), la tot atatea exemple de ortodocsi „imorali” ar putea da cam tot atatea exemple de neoprotestanti la fel de „imorali”, raportat la numarul de membri ai fiecarei confesiuni. Un lucru este insa cert: Niciunul dintre acei Sfinti Parinti ale caror scrieri sunt impregnate de citate din Scriptura nu a fost de acord cu invataturile eretice ale neoprotestantilor si putini, daca nu chiar niciun neoprotestant nu s-a ridicat la masura duhovniceasca a acestora sau a altor Sfinti pomeniti si cinstiti de Biserica Ortodoxa. Toate cele bune si tie!

    • Am fost foarte ocupat la începutul acestei luni de aceea răspund cu aşa multă întârziere. Să le luăm pe rând.
      1.Dacă susţii că nu este „adăugare” la Sfânta Scriptură ceea ce apare în ediţiile sinodale fără să se precizeze că sunt cărţi necanonice, cum numeşti această lucrare? Oferă-mi tu o altă denumire care să exprime ceea ce se întâmplă.
      2. Exemplul pe care l-ai prezentat nu este cumva dintr-o carte canonică?
      3. Link-ul pe care l-ai dat şi care nu apare în comentariul postat este… eu am citit de aceea nu apare;
      4. Este adevărat că păcatele menţionate de tine sunt … păcate, dar nu poţi nega faptul că mulţi dintre credincioşii pe care-i aperi cu atâtă hotărâre au mari probleme cu tot felul de păcate şi majoritatea lor “nici nu miros a pocăinţă” ca să citez pe un credincios penticostal din satul meu natal care a trecut la Domnul.
      5. Referitor la morala amintită de tine îţi răspund cu Sfânta Scriptură: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume”. (Iacov 1:22-27)
      6. Despre controlul psihologic îţi răspund la fel: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune”. (Evrei10:24)
      7. Oferă-mi două, trei exemple de erezii şi te rog argumentează-mi că sunt erezii comparându-le cu „dreptarul învăţăturii sănătoase”. (2 Timotei 1:13)
      Toate cele bune!

  10. Nu este nicio problema ca ai raspuns cu intarziere, dupa cum ai scris. Pentru mine, oricum, acesta este ultimul raspuns la raspuns si, de data aceasta, cu adevarat.

    Cu privire la din nou mult clamata „adaugare la Scriptura” de catre Biserica Ortodoxa, prin insasi includerea cartilor asa-numite deutero-canonice sau „bune de citit” in editiile Sinodale, am scris foarte clar ca problema canonului nu este una simpla. Nicio voce din Cer nu a dictat vreunui singur om o lista a cartilor canonice ale Vechiului Testament, Biserica crestina fiind autoritatea careia i s-a incredintat recunosterea a ceea ce este folositor pentru spiritualitatea membrilor sai. Faptul ca protestantii, care au aparut dupa secolul 16 si si-au definit principiile de baza ale propriei teologii, urmeaza practica evreilor necredinciosi este problema lor, mie nu imi revine decat sa observ ca primii crestini foloseau acele carti in cultul lor, deoarece foloseau Septuaginta, care le continea. Orice crestin ortodox doritor de cunoastere are acces la invatatura ortodoxa, dar si eterodoxa despre canonul Scripturii si, ca atare, poate afla ca respectivele carti nu sunt recunoscute de catre toti crestinii, iar ele sunt incluse in editiile Sinodale dupa cele recunoscute de catre toti. Modul cum sunt folsite in cult, respectiv in serviciile divine, revine intelepciunii Bisericii, cea care este stalpul si temelia Adevarului si Trupul lui Hristos.

    Da, citatul din Vechiul Testament pe care l-am dat in raspunsul anterior este dintr-o carte recunoscuta drept canonica de catre toti crestinii, dar am aratat ca Noul Testament il contine in forma ce se regaseste in Septuaginta. Noul Testament insa contine si niste informatii despre lucruri care s-ar fi intamplat in vremea Vechiului, dar care nu se regasesc in nicio carte canonica a acestuia. Cine doreste, poate citi in scrierile canonice ale lui Pavel.

    Din nou neincluderea link-ului citat de mine te descalifica, respectiv arata clar ca nu doresti sa duci o „lupta” dreapta. Citesti doar pentru tine, dar altora preferi sa le ascunzi lucruri care le-ar putea deschide un orizont mai larg de intelegere (sau nu, dupa cum vor putea considera de buna voie, dar in constinta de cauza).

    In ceea ce priveste aspectul legat de cat de mult implinesc unii sau altii dintre crestini poruncile Domnului sau morala crestina, El insusi va fi cel care la final va decide soarta fiecaruia, luand in considerare intreaga viata omului in comunitatea Bisericii si tinand seama atat de cele vazute si care pot fi judecate mai usor si de catre oameni, cat si de cele nevazute si cunoscute numai de El. Dar cel mai important este ca omul sa se afle in Adevar si sa nu-l contrazica cu buna stiinta. Cineva poate fi oricat de moral si poate crede despre sine ca este „pocait” si „nascut din nou”, dar daca este eretic, adica greseste in ceea ce crede, ii este de prea putin folos.

    Nu, n-am sa-ti dau exemple de erezii cu privire la invataturile penticostale, pentru ca, asa dupa cum scriam la inceputul mesajului, asta ar presupune o discutie mai lunga, iar eu nu am de gand sa mai continui. Oricine poate da un „search” pe internet si poate afla care sunt acele invataturi considerate drept gresite de catre Biserica Ortodoxa, alaturi de un minimum de explicatie, cu argumente din Cuvant, dar si din Sfanta Traditie, care este tot lucrarea Duhului Sfant. Cand penticostalii ii vor putea convinge numai cu Scriptura pe toti baptistii despre justetea invataturilor care ii despart, atunci poate mai stam de vorba. Oricum, si daca acest lucru ipotetic s-ar intampla vreodata, tot se poate spune ca au existat oameni care au crezut „numai dupa Scriptura” altceva decat penticostalii.

    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

Blogul lui Remus Rasvan

Să nu prețuiti nimic mai mult decât dragostea pentru Hristos!

Popas pentru suflet

Cristian Ionescu

CrestinTotal.ro

Cu Isus esti total!

TRADUCEREA NOULUI TESTAMENT

„Traducerea este forma cea mai profundă a citirii” - Gabriel Garcia Marquez

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

%d blogeri au apreciat asta: