Proclamarea victoriei lui Iisus

Problema vicepreşedintelui


După deconspirarea lui NP şi Pavel Viorel, cei ce promovează demersul RM au adus în prim plan un alt nume greu al CCPR şi anume cel al vicepreşedintelui. Această persoană a atras atacurile promotorilor şi susţinătorilor demersului RM pentru că a fost unul dintre cei care s-a opus vehement acestui demers. Acum aproximativ o lună de zile atacurile au fost puternice pe http://lascaupetru.wordpress.com/2011/01/20/desconspirarea-vicepresedintelui/ , http://penticostalul.wordpress.com/2011/01/21/vicepresedintele-ne-a-mintit/ şi http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2011/01/22/rascumparare-in-al-xi-lea-ceas-1/.

Două au fost acuzele principale aduse acestui conducător:

1. Că a semnat un angajament de colaborare cu securitatea din perioada comunistă;

2. Că a ascuns până acum acest fapt.

Întrebarea pe care au pus-o criticii a fost: De ce a făcut asta? De ce a avut vicepreşedintele această reacţie?

Voi încerca în cele ce voi scrie în continuare să prezint răspunsurile pe care le-au dat criticii dar şi altceva în plus.

Un prim răspuns este că el a avut această reacţie pentru că este un om compromis. Ştia asta şi dorea ca nimeni să nu afle. A continuat să afişeze o imagine bună, de om integru, dar de fapt era doar o mască bine fixată pe un chip hidos. Şi acuzele au început să izvorască şuvoi din tastaturile încinse şi cu o viteză mare au pătruns până în cele mai îndepărtate locuri. Sub titluri ca :  Deconspirarea vicepreşedintelui  şi Vicepreşedintele ne-a minţit? blogării (pastori penticostali râvnoşi) plini de dragoste scriu cu patimă, doar doar vom vedea şi victime. Imaginea este cea a arenelor romane din primele secole unde se cerea sânge. Mulţimile de internauţi vor sânge, vor victime, vor roadele RM şi ele apar. Totul se măsoară în victime: până acum doar trei. Dar capitalismul feroce cere producţie maximă. Investiţia a fost mare, roade până în prezent cam puţine. Dar mai bine şi atât decât deloc. Oricum cercetătorii lucrează de zor şi cu spor şi roade vor mai fi.

În acest punc întreb doar atât: pentru cine sunt aceste roade? Cui sunt ele dedicate?

Un alt răspuns la întrebarea în discuţie este următorul: vicepreşedintele a iubit funcţia foarte mult. A fost orbit de putere. Nu l-a interesat decât să fie acolo în vârf. Dacă nu chiar în vârf măcar pe lângă vârf. Şi a şi ajuns anul trecut la Bistriţa, iar unul dintre susţinătorii RM a pierdut. De aceea acum este înverşunat. El nu poate să ierte, comuniştii i-au făcut mare rău lui şi familiei lui. Dar oare ce nu poate ierta: durerea produsă de comunişti sau durerea înfrângerii de la Bistriţa?

În acest punct mă opresc şi întreb: să fie atât de mare dorinţa de a ocupa o funcţie într-un cult încât să nu îţi pese de sufletul tău?

În cele din urmă prezint al trei-lea răspuns: vicepreşedintele şi-a rezolvat această problemă între el şi Dumnezeu şi poate că a mărturisit-o şi unui semen. În felul acesta a considerat încheiat acest capitol din viaţa lui. Nu a dorit să facă public ceva ce s-a petrecut într-o încăpere în noapte în timpul comunismului sub presiune psihică  şi poate fizică.( Blogării anti-cult şi anti-vicepreşedinte nu spun asta; spun doar că scuzele lui sunt inutile şi că s-a făcut de râs).

A uitat ce a fost în urmă şi s-a aruncat înainte pentru a răspunde mai cu foc chemării divine. Cred că cei ce îl cunosc (dacă se mai poate afirma asta) îndeaproape ne pot confirma aceasta. Poate a crezut prea mult în iertarea lui Dumnezeu, a primit-o şi a mers înainte.

La acest punct închei tot cu o întrebare: cine poate însă cunoaşte ce a fost în inima şi în sufletul vicepreşedintelui de la semnare şi până acum?

Pentru a avea un răspuns exact la întrebarea pusă de critici (De ce a tăcut până acum vicepreşedintele?) poate ar fi bine:

1. să avem o poziţie publică a acestuia şi să o luăm ca atare până la proba contrarie;

2. cercetătorii să-şi facă bine treaba şi să ne arate dacă totul s-a rezumat la acel angajament semant sub presiune sau vicepreşedintele a continuat să fie o unealtă în mâna autorităţilor comuniste.

Referitor la cele trei răspunsuri posibile pe care le-am menţionat în cele scrise anterior consider că se impun două concluzii:

1. În cazul că primele două răspunsuri sunt adevărate cred că se impune demisia sau retragerea; sau intervenţia fraţilor care au primit mandatul de conducere pentru înlăturarea din poziţia pe care o deţine în CCPR;

2. În cazul în care ultimul răspuns este adevărat consider că tăcerea nu este atât de gravă pentru a se impune o eventuală demisie sau înlăturare, însă ar fi bine ca după încheierea acestui mandat vicepreşedintele de astăzi să nu mai candideze. Se impune să avem încă de pe acum această promisiune. Pavel Viorel a demisionat, însă în cazul lui au existat dovezi clare care impuneau un asemenea gest de minimă onoare.

Anunțuri

Comments on: "Problema vicepreşedintelui" (2)

  1. Sa presupunem ca o tanara se casatoreste si dupa ce a mintit, la un momendat recunoaste „colaborarea” cu un tip securist.D-l Isus spune ca barbatul poate sa o lase (chiar daca o iarta).
    De ce ar trebui penticostalii romani sa accepte conducerea si supravegherea unui colaborator iertat?

  2. Problema nu se pune de ce este încă în conducere fratele în discuţie. El a primit acest mandat în congres; şi fraţii mai mari de lângă el au mandat să conducă destinele organizaţiei noastre. Ei sunt în măsură să analizeze situaţia şi să ia măsurile ce se impun. În ceea ce am scris pe acest subiect am exprimat opinia mea în ceea ce priveşte problema vicepreşedintelui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

Vaisamar

Unseasonable musings for times out of joint

Explicații la Biblie

“Cercetați Scripturile pentru că ele vorbesc despre Mine“

trecând prin anotimpuri

cu aproape tot ce-mi place...

Marius Cruceru

...fără cravată

cALEb (כָּלֵב), robul Regelui său: ISUS

Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

Iulia Motoc

Not only must Justice be done; it must also be seen to be done

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

orthonews.ro

Proclamarea victoriei lui Iisus

CRISTI DANILEŢ - judecător

despre sistemul juridic şi magistrati

Pastor Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Penticostalismul AZI

Trezire și reformă în România

Răscumpărarea memoriei

Cultul Penticostal în comunism

ECHILIBRU

Just another WordPress.com weblog

Ziarul Gandul

Proclamarea victoriei lui Iisus

%d blogeri au apreciat asta: